Activitatea poliţienească comunitară reprezintă în sine o filosofie (un mod de gândire) şi o strategie organizaţională (ca formă de implementare a acestei filosofii), care împuterniceşte poliţia şi societatea cu abilitatea de a interacţiona sub diverse aspecte şi forme, scopul de bază al acestui deziderat fiind realizarea în practică a principiului potrivit căruia „reprezentanţii organelor de drept sunt mereu în slujba cetăţeanului”. Prevenirea comiterii faptelor antisociale, crearea unui climat general de ordine, linişte şi siguranţă publică în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor, soluţionarea problemelor şi a solicitărilor tuturor potrivit aşteptărilor membrilor comunităţii, reprezintă doar câteva exemple de sarcini importante atribuite în acest sens în competenţa poliţiei comunitare ca model clasic de parteneriat între cetăţeni şi poliţie, centrat pe identificarea, cercetarea şi soluţionarea problemelor în interiorul unei colectivităţi cu interese, credinţe şi o viaţă comună.

Community policing is a philosophy (a way of thinking) in itself and an organizational strategy (as a form of implementation of this philosophy), which grants the police and the society the power to interact in various aspects and forms, the basic purpose of this desideratum being the implementation in practice of the principle according to which „the representatives of the law enforcement authorities are always at the service of the citizen”. Preventing the perpetration of antisocial activities, creating a general climate of order, peace and public safety in the daily lives of citizens, solving problems and demands of all according to the expectations of community members, are just a few examples of important tasks assigned to the community police in this regard as a classic pattern of partnership between citizens and the police, focused on identifying, researching and solving problems within a community with common interests, beliefs and life.