Problema de cercetare în tematica abordată urmăreşte fundamentarea impactului efortului fizic asupra stării funcţionale a organismului sportivilor înotători prin prisma demonstrării posibilităţilor de modelare a viitoarelor performanţe sportive în funcţie de aplicarea unui model – algoritm complex de monitorizare a lor. În acest context, în vederea atingerii scopului stabilit, cercetările efectuate s-au axat pe elaborarea şi validarea unui model – algoritm complex de cercetare antropometrică, fiziologică şi biochimică, în scopul perfecţionării antrenamentelor și al îmbunătăţirii performanţelor sportive. Pentru atingerea performanţelor sportive în probele de nataţie, o mare importanţă o are talia înotătorului, adică lungimea corporală. În experienţele efectuate de noi, la examinarea taliei, am constatat că pe parcursul anilor de cercetare (2012-2014), valorile acestui indice la băieţii înotători au crescut de la 181,4cm până la 186,3cm, cea ce rezultă din faptul că înotul, desfăşurându-se în poziţie orizontală, produce modificări însemnate asupra sistemului osteoarticular – articulaţiile sunt eliberate de greutatea corpului, lucrează lejer, astfel activându-se creşterea în înălţime. La determinarea perimetrului cutiei toracice, s-a constatat că valorile medii ale perimetrului toracic la băieţii înotători sunt de 97,33cm în comparaţie cu acelaşi indice la fetele înotătoare, care este de 88,17cm, constatându-se o diferenţă semnificativă. În cercetările efectuate de noi, s-a observat o deosebire însemnată, de 3,17cm, între perimetrul cutiei toracice în stare de repaus la băieţii nesportivi faţă de sportivii înotători. Este cunoscut faptul că, cu cât diferenţa dintre perimetrul toracic în inspiraţie profundă şi cel în expiraţie va fi mai mare, cu atât sportivii vor fi mai avantajaţi, mai ales în probele sportive de rezistenţă cardiorespiratorie, ceea ce a fost constatat în cercetările efectuate de noi: excursia toracică a crescut de la 8,9cm (2012) până la 10,6cm (2014). Un alt studiu efectuat pentru aprecierea parametrilor antropometrici a fost indicele forţei musculare. S-a constatat o diferenţă esenţială a forţei lombare la băieţii şi fetele înotătoare de 35,6 %, iar în cazul sportivilor halterofili şi al sportivilor înotători, valorile medii, în stare de repaus şi după efort fizic, sunt cu 26 % şi, respectiv, 27 % mai mari în primul caz. Astfel, în baza rezultatelor experimentale obţinute în urma testării antropometrice, putem conchide că indicii antropometrici cercetaţi se încadrează în limitele unui corp de sportiv înotător.