În zonele cu climat moderat şi rece, oamenii petrec aproximativ 90% din timp în spaţii închise, ceea ce motivează aspirațiile oamenilor de a trăi într-un mediu interior echilibrat şi sănătos. Clădirea reprezintă un sistem antropogen de protecție a omului de influențele climatice externe. Un concept ce caracterizează calitatea locuinței este confortul. Confortul constituie o combinație de factori, cum ar fi igiena, funcționalitatea și siguranța, determinați de parametrii microclimatici. Parametrii percepuţi în mod conştient de om sunt compoziţia aerului, climatul încăperilor, acustica şi iluminatul. Factorii microclimatici la care suntem permanent supuşi, dar care nu pot fi sesizați prin simţurile umane „normale", sunt radioactivitatea, concentraţia ionilor din atmosferă, câmpurile electrice şi magnetice, determinate de influenţe terestre și materialele de construcţii. Cercetările efectuate în Germania arată că radioactivitatea naturală variază foarte mult atât în aer liber, cât și în clădiri. Cauza rezidă în radiaţia proprie a materialelor de construcţie, care contribuie la creşterea radioactivităţii, în funcţie de componentele şi caracteristicile acestora. Alt aspect îl constituie produsul de dezintegrare ale radiului - radonul, un gaz radioactiv emanat în aerul din încăpere, care pătrunde în plămâni odată cu respiraţia. Doza de radiaţie emanată este cu atât mai ridicată, cu cât concentraţia de radon din atmosfera camerei este mai mare, deci cu cât procentul de radiu din materialele de construcţie utilizate va fi mai ridicat. Concentraţia de radon din încăpere nu este determinată numai de cauzele naturale, ci şi de ventilaţie. Deci ventilaţia ar trebui să se realizeze nu numai în funcție de concentraţia de bioxid de carbon, ci și de cantitatea de radon emisă în încăpere. Materialele de construcţii ar trebui catalogate după emisia de radioactivitate și ar trebui analizate măsurile constructive care ar putea reduce emisiile de radon, cum ar fi, de pildă, straturile de vopsea, tapetele, căptuşiri etc. Influenţa asupra corpului omenesc a câmpurilor electrice şi magnetice este determinată de modificarea capacităţii de reacţie prin efecte pozitive, cum ar fi vindecarea accelerată a fracturilor, până la tulburări fizice grave, care, în cazul experienţelor pe animale, se pot solda chiar cu moartea. De aici decurge cerinţa ca la construcţia clădirilor, printre criteriile calitative, cum sunt portanta, termoizolarea, acumularea sau recuperarea de căldură, fonoizolarea ş.a. să fie avută în vedere şi ecranarea câmpurilor electromagnetice.