Rezultatele prezentate se referă la unele aspecte privind modalitatea de auditare a situaţiilor financiare a instituţiilor bancare şi finalitatea deciziilor auditorilor expuse în raportul de audit. Scopul de bază al investigaţiei a constat în identificarea problemelor care apar în urma desfăşurării activităţii de audit în cadrul instituţiilor bancare şi reliefarea unor situaţiei reale din cadrul acestora. Pentru realizarea scopului propus au fost înaintate următoarele obiective: argumentarea rolului auditului, din punct de vedere a activităţii efectuate; expunerea unui exemplu relevant de desfăşurare a activităţii de audit; expunerea rezultatelor investigaţiei conform raportului companiei americane Kroll; formularea unor idei de folosire a surselor financiare; expunerea unor concluzii generale şi identificarea direcţiilor de acţiune în vederea sporirii nivelului de desfăşurare a activităţii de audit. Metodele de cercetare aplicate: analiza, sinteza, generalizarea, formularea concluziilor şi raţionamentelor. În baza cercetărilor obţinute s-a constatat că lichidarea celor trei instituţii bancare: Unibank, Banca de Economii şi Banca Socială a fost generată de fraudele detectate în cadrul acestora, şi anume gaură în capitalul acestor bănci estimată la 9-15miliarde de lei, sau echivalentul a ~13% din PIB. Băncile au fost auditate de Grant Thornton, crescîndu-şi cota băncilor auditate din Moldova de la 0% în 2009, la 43% în 2013. Conform unei investigaţii se menţiona că „în raportul de audit interimar, efectuat de către „Grant Thornton ” se atestă o disfuncţionalitate completă şi o gestionare frauduloasă a patrimoniului,” fapt ce era şi de aşteptat după raportul anual BEM în care se stipula că s-a cheltuit pentru servicii de consultanţă şi audit 735,000 MDL în 2010 (auditate de Compania KMPG), suma crescînd la 1,259,000 MDL în 2011 (cînd s-a produs schimbarea către Grant Thornton). Raportul companiei americane Kroll a arătat suma de 13,7 miliarde de lei, scoasă din cele trei bănci moldoveneşti care a trecut prin conturile a cinci firme offshore de la Privatbank din Riga, Letonia. Kroll a remarcat în raportul său că un controversat om de afaceri stă în spatele acestor acţiuni „clare, prin care sa urmărit preluarea controlului” asupra celor trei bănci. Rezultatele cercetărilor au permis formularea următoarelor concluzii şi recomandări:frauda din sistemul bancar, a fost generată de sistemul defectuos din ţară şi o activitate neobectivă, neindependentă a auditorului. Vom preciza că obiectivul general al unui audit financiar este acela de a furniza asigurarea că situaţiile financiare examinate sunt complete şi întocmite cu acurateţe, iar operaţiile economice s-au efectuat în conformitate cu legile şi reglementările relevante în vigoare. În acest context auditorii prin rapoartele lor caută să ofere o asigurare rezonabilă – nu o asigurare absolută – că situaţiile financiare examinate sunt complete şi întocmite în conformitate cu prevederile legilor şi reglementărilor relevante în vigoare. Cu regret acest lucru nu se referă şi în cazul auditării celor trei bănci menţionate anterior. Se recomandă cercetarea aprofundată a căilor de scurgere a banilor şi implementarea unor strategii de echilibru a sistemelor bancare din Republică.