Cercetările actuale în domeniul arhitecturii edificiilor pentru spectacol din Republica Moldova se concentrează atât asupra detalierii constituirii acesteia, începând cu sec. al XIX-lea, cât și a dezvăluirii valorii obiectivelor – elemente-cheie ale rețelei de cultură și artă, – apărute pe parcursul sec. XX. Aspectele teoretice și căutarea unor formule aplicative privind menținerea rolului semnificativ al acestui patrimoniu sunt abordate de istorici, arhitecți și critici de artă. Relatările făcute sunt bazate mai ales pe succesiunea evenimentelor politice sau pe evoluţia fenomenelor socioeconomice. Abordarea subiectului pornește de la problemele existente și presupune o analiză profundă a acestora. În cazul arhitecturii postbelice, programele bazate pe punerea în valoare a moștenirii culturale socialiste sunt supuse atenției mediului profesional, publicului interesat, precum și administratorilor patrimoniului construit. Este de menționat dificultatea evaluării arhitecturii acestei perioade fără a înțelege pe deplin circumstanțele vremii care au contribuit la faptul că arhitectura devine „exclusiv modernistă” și aproape în întregime standardizată, lucrările personalizate fiind o raritate. Cu toate acestea, cercetările de ultima oră din arhitectura modernistă au făcut posibilă depistarea unui număr mare de edificii distincte prin plasticitatea și rafinamentul detaliilor, metodele inovatoare de utilizare a materialelor contemporane și complexitatea spațială, care au trezit interesul public și științific pentru patrimoniul modernist-socialist. Fiind criticat aspectul insuficient diferențiat al arhitecturii, rezultat din repetarea acelorași tipuri de clădiri, dar și apreciat efortul în încercările de a individualiza arhitectura perioadei sovietice, se impune o atențiespecială estimării valorii acesteia, cu găsirea de soluţii pentru protejare, conservare şi valorificare