| Articolul precedent |
| Articolul urmator |
 |
 479 5 |
| Ultima descărcare din IBN: 2024-03-28 17:25 |
| Căutarea după subiecte similare conform CZU |
| 94(478-22) (26) |
| Istoria Moldovei. Republica Moldova (67) |
 SM ISO690:2012TOMULEŢ, Valentin. Prima menţiune documentară a satului Tabani, ţinutul Hotin. In: Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. : Istorie - Arheologie - Muzeologie, Ed. 31, 28-29 octombrie 2021, Chisinau. Chişinău: Casa Editorial-Poligrafică „Bons Offices”, 2021, Ediția 31, pp. 103-105. ISBN 978-9975-87-875-3 (PDF). |
| EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
| Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. Ediția 31, 2021 |
||||||
|
Conferința "Conferinţa ştiinţifică internaţională a Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. " 31, Chisinau, Moldova, 28-29 octombrie 2021 | ||||||
|
||||||
| CZU: 94(478-22) | ||||||
| Pag. 103-105 | ||||||
|
||||||
 Descarcă PDF |
||||||
| Rezumat | ||||||
În stabilirea primei mențiuni documentare a satului, urmează să pornim de la faptul că sursele documentare de epocă, în diferite perioade de timp, atestă satul cu diferite denumiri – Mlinăuți, Mihălcăuți și Tabani. Drept argument al acestei afirmații ne servește faptul că sătenii, încă la 1874, erau cunoscuți cu fostele denumiri ale localității, pe care le menționează în plângerea adresată instituțiilor regionale, nemulțămiți de rezultatul împroprietăririi lor cu pământ, conform reformei agrare din 1868. Prima mențiune documentară a satului Tabani datează cu 24 aprilie 1520. Este vorba de o Carte domnească, prin care Ștefan (Ștefăniță) Voievod (aprilie 1517 - ianuarie 1527) întărește, la 24 aprilie 7028 (1520), câtorva boieri din neamul lui Cozma Șandrovici mai multe sate din partea de Nord a Moldovei. Izvorul indică satele care urmau să fie întărite acestor familii boierești: „…Șendrești, care acum se numesc Cozmești, și cu loc de moară, pe apa Siretului, și Ionășești și satul Iurcești și Halaucești și Poganești, pe Siret, și Midcălul și Șceacăul, deasupra Nistrului, și Ciabrăcăul, pe Prut, și Lemeșani, pe Vilia, și Mlinouți și Corbești, pe Zijia, și Deșevcani și Nesvoia și Criva, pe Prut, și Voropceani și Ivancouți, asemenea pe Prut, și Faurii, pe Zijia, și Răchiteni și Temeșani și Jugani”. Cunoscutul cercetător Mihai Costăchescu, analizând detaliat acest document, consideră că Mlinouții „…sunt, poate, Mlenăuții, din comuna Hudești, județul Dorohoi”, deși constată mai jos că „…acesta nu este așezat pe Jijia”. Eroarea poate fi ușor depistată analizând integral acest document, în special, a doua parte a lui – acolo unde sunt indicate satele care erau confirmate fiecărei familii boierești în parte. Dacă în prima parte a documentului satul Mlinouți este localizat împreună cu satul Corbești pe Jijia, în partea a doua, este amplasat pe Vilia. În izvor se arată destul de explicit că lui Șteful și surorii sale Magda, fiii lui Buceațchi, le-a revenit „…părțile lor, satele, anume Criva și Nesvoia și Deșevcani pe Prut și Corbești pe Zijia și jumătate din Mlinouți, fără mori”. Pârcălabului Grincovici și nepoților săi de la frate – Ion și Iurie – le-a revenit „…în partea lor, satele… Iugani și Temeșani și Răchiteni pe Siret și Faurii pe Jijia, și Ivancouții și Voropcianii pe Prut și jumătate de sat, de Mlinăuți cu mori pe Vilia”. Prin urmare, deși în izvor se indică clar denumirea satului – Mlinouți (Млиновеци), Mihai Costăchescu folosește în textul tradus doi termeni – Mlinouți și Mlinăuți. Istoricul Ion Gumenâi, citând același document publicat de Mihai Costăchescu, dar apărut în colecția Documente privind istoria României, folosește termenul de Milinăuți, deși în izvor este folosit termenul Mlinăuți. Izvorul conține și informații indirecte, prin care se poate constata că toate satele nominalizate în prima parte a documentului erau destul de vechi și erau atestate cu mult înainte de data semnării lui de Ștefăniță Vodă la 24 aprilie 1520, aparținând acestor familii de boieri. În izvor se menționează că „…ei au avut de la străbunul Domniei mele, Alexandru Voevod (martie 1449-octombrie 1449, februarie 1452-1454, februarie 1455-mai 1455), și de la înaintașii noștri, de la Iliiaș și de la Ștefan, Voievozi, pe aceste mai sus scris sate”. Prin urmare, satul Mlinăuți poate fi datat documentar, deși indirect, în timpul domniei lui Alexandru Voievod, din anii ’40-’50 ai sec. al XV-lea. |
||||||
|
DataCite XML Export
<?xml version='1.0' encoding='utf-8'?> <resource xmlns:xsi='http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance' xmlns='http://datacite.org/schema/kernel-3' xsi:schemaLocation='http://datacite.org/schema/kernel-3 http://schema.datacite.org/meta/kernel-3/metadata.xsd'> <creators> <creator> <creatorName>Tomuleţ, V.</creatorName> <affiliation>Universitatea de Stat din Moldova, Moldova, Republica</affiliation> </creator> </creators> <titles> <title xml:lang='ro'>Prima menţiune documentară a satului Tabani, ţinutul Hotin</title> </titles> <publisher>Instrumentul Bibliometric National</publisher> <publicationYear>2021</publicationYear> <relatedIdentifier relatedIdentifierType='ISBN' relationType='IsPartOf'>978-9975-87-140-2</relatedIdentifier> <subjects> <subject schemeURI='http://udcdata.info/' subjectScheme='UDC'>94(478-22)</subject> </subjects> <dates> <date dateType='Issued'>2021</date> </dates> <resourceType resourceTypeGeneral='Text'>Conference Paper</resourceType> <descriptions> <description xml:lang='ro' descriptionType='Abstract'><p>În stabilirea primei mențiuni documentare a satului, urmează să pornim de la faptul că sursele documentare de epocă, în diferite perioade de timp, atestă satul cu diferite denumiri – Mlinăuți, Mihălcăuți și Tabani. Drept argument al acestei afirmații ne servește faptul că sătenii, încă la 1874, erau cunoscuți cu fostele denumiri ale localității, pe care le menționează în plângerea adresată instituțiilor regionale, nemulțămiți de rezultatul împroprietăririi lor cu pământ, conform reformei agrare din 1868. Prima mențiune documentară a satului Tabani datează cu 24 aprilie 1520. Este vorba de o Carte domnească, prin care Ștefan (Ștefăniță) Voievod (aprilie 1517 - ianuarie 1527) întărește, la 24 aprilie 7028 (1520), câtorva boieri din neamul lui Cozma Șandrovici mai multe sate din partea de Nord a Moldovei. Izvorul indică satele care urmau să fie întărite acestor familii boierești: „…Șendrești, care acum se numesc Cozmești, și cu loc de moară, pe apa Siretului, și Ionășești și satul Iurcești și Halaucești și Poganești, pe Siret, și Midcălul și Șceacăul, deasupra Nistrului, și Ciabrăcăul, pe Prut, și Lemeșani, pe Vilia, și Mlinouți și Corbești, pe Zijia, și Deșevcani și Nesvoia și Criva, pe Prut, și Voropceani și Ivancouți, asemenea pe Prut, și Faurii, pe Zijia, și Răchiteni și Temeșani și Jugani”. Cunoscutul cercetător Mihai Costăchescu, analizând detaliat acest document, consideră că Mlinouții „…sunt, poate, Mlenăuții, din comuna Hudești, județul Dorohoi”, deși constată mai jos că „…acesta nu este așezat pe Jijia”. Eroarea poate fi ușor depistată analizând integral acest document, în special, a doua parte a lui – acolo unde sunt indicate satele care erau confirmate fiecărei familii boierești în parte. Dacă în prima parte a documentului satul Mlinouți este localizat împreună cu satul Corbești pe Jijia, în partea a doua, este amplasat pe Vilia. În izvor se arată destul de explicit că lui Șteful și surorii sale Magda, fiii lui Buceațchi, le-a revenit „…părțile lor, satele, anume Criva și Nesvoia și Deșevcani pe Prut și Corbești pe Zijia și jumătate din Mlinouți, fără mori”. Pârcălabului Grincovici și nepoților săi de la frate – Ion și Iurie – le-a revenit „…în partea lor, satele… Iugani și Temeșani și Răchiteni pe Siret și Faurii pe Jijia, și Ivancouții și Voropcianii pe Prut și jumătate de sat, de Mlinăuți cu mori pe Vilia”. Prin urmare, deși în izvor se indică clar denumirea satului – Mlinouți (Млиновеци), Mihai Costăchescu folosește în textul tradus doi termeni – Mlinouți și Mlinăuți. Istoricul Ion Gumenâi, citând același document publicat de Mihai Costăchescu, dar apărut în colecția Documente privind istoria României, folosește termenul de Milinăuți, deși în izvor este folosit termenul Mlinăuți. Izvorul conține și informații indirecte, prin care se poate constata că toate satele nominalizate în prima parte a documentului erau destul de vechi și erau atestate cu mult înainte de data semnării lui de Ștefăniță Vodă la 24 aprilie 1520, aparținând acestor familii de boieri. În izvor se menționează că „…ei au avut de la străbunul Domniei mele, Alexandru Voevod (martie 1449-octombrie 1449, februarie 1452-1454, februarie 1455-mai 1455), și de la înaintașii noștri, de la Iliiaș și de la Ștefan, Voievozi, pe aceste mai sus scris sate”. Prin urmare, satul Mlinăuți poate fi datat documentar, deși indirect, în timpul domniei lui Alexandru Voievod, din anii ’40-’50 ai sec. al XV-lea.</p></description> </descriptions> <formats> <format>application/pdf</format> </formats> </resource>
|
|
|
