În articolul dat prezentăm IF (interactive fiction), care reprezintă un software în care utilizatorul interacționând cu interfața și preluând trăsăturile unui personaj se implică în derularea unei ficțiuni interactive. IF este aidoma cu jocurile de aventuri deoarece necesită o proiectare, iar cu narațiunea se aseamănă prin părțile componente comune precum: introducerea, cuprinsul și încheierea, la a căror redactare se ține cont nu doar de rigorile literare, ci și de cele ale programării. Evoluția IF ține de o serie de softuri, cum ar fi „Adventure”, „Zork”, „Mindwheel”, „Gateway II: Homeworld” etc. și grupări organizate în jurul Usernet, care sunt prezentate în detaliu în articolul dat. Deși perioada de avânt a lucrărilor IF se consideră depășită, numeroși specialiști în domeniu, cum ar fi E. Aarseth, R. Giner- Sorolla, N. Montfort, G.K. Wilson ș.a. intuiesc o nouă etapă în evoluția acestora, menționând fuziunea evidentă dintre literatură și software, ceea ce încurajează teoria literaturii să atragă o atenție deosebită acestei forme cybertextuale a literaturii ergodice.

In this article we present IF (interactive fiction), which is a software in which the user interacting with the interface and taking over the features of a character is involved in the development of an interactive fiction. IF is similar to adventure games because it requires a design, and resembles with the narration through common components such as: introduction, content and conclusion, whose writing takes into account not only the literary rigors, but also those of programming. The evolution of IF is related to a series of software, such as „Adventure”, „Zork”, „Mindwheel”, „Gateway II: Homeworld” etc. and groups organized around Usernet, which are presented in detail in this article. Although the boom period of IF works is considered overdue, many specialists in the field, such as E. Aarseth, R. Giner-Sorolla, N. Montfort, G.K. Wilson and other, intuit a new stage in their evolution, mentioning the obvious fusion between literature and software, which encourages the theory of literature to draw special attention to this cybertextual form of ergodic literature.