Tulburările spectrului autist (TSA) și epilepsia sunt patologii cu incidență crescândă în ultimii ani. Prevalența TSA este circa 14,7 la 1000 copii. TSA și epilepsia adesea decurg concomitent, ceea ce se determină în 20-25% cazuri. Datele din alte surse estimează că 44% dintre copiii cu TSA au fost diagnosticați cu epilepsie, iar 54% dintre copiii cu epilepsie au fost diagnosticați ulterior cu TSA. Aceste patologii sunt multifactoriale, poligenice și se suprapun frecvent. Ultimele cercetări au demonstrat implicarea mecanismelor genetice în patogenia acestor boli, de exemplu: reglarea transcripției genice, creșterea celulară, funcția și structura canalelor sinaptice. Vom încerca să descriem mai multe tulburări genetice (TG) în care TSA și epilepsia se suprapun. Am analizat sursele bibliografice privind interconexiunea dintre TSA și epilepsie în cadrul mai multor tulburări genetice și am găsit cele mai specifice gene implicate în patogeneza TSA și a epilepsiei. Datele din literatură sugerează că există numeroase afecțiuni genetice asociate cu TSA și epilepsia. Dintre acestea putem menționa duplicația 15q11q13 moștenită pe cale maternă - cea mai frecventă aberație cromozomială raportată la copiii cu TSA (0,5-3%). Mai multe gene care codifică subunitățile receptorului GABA sunt situate în această regiune, prin urmare, mutațiile în aceste gene sunt asociate cu epilepsia. Una dintre cele mai frecvente tulburări genetice - sindromul Down, întrunește criteriile pentru TSA în 5-9%, iar epilepsia se întâlnește în 8-13% cazuri. Mutațiile în gena DYRK1A localizată pe cromozomul 21 (21q22.13) cauzează fenotipul TSA și prezintă un interes sporit în patogenia SD. Sindromul X fragil este una dintre cele mai frecvente tulburări monogenice asociate cu TSA. Această afecțiune se dezvoltă datorită unei mutații dinamice ce constă în expansiunea nucleotidelor CGG, astfel are loc inactivarea genei FMR1. Epilepsia este raportată în circa 10-20% în rândul copiilor cu sindrom X Fragil. Alte gene sunt de asemenea implicate în patogenia TSA, de exemplu genele responsabile de reglarea transcripției (MECP2, MEF2C, FOXG1), de creșterea celulară (TSC1, TSC2, PTEN), canalele sinaptice (SCN2A) și structura sinaptică (CASK, CDKL5, FMR1, SHANK3). Astfel, TSA și epilepsia se suprapun frecvent, însă mecanismele care stau la baza acestei interconexiuni sunt vaste și încă neclare. Geneticianul și neurologul trebuie să lucreze în echipă și să recunoască principalele caracteristici din cadrul TSA (deficite în comportamentele sociale, interesele restrânse, modelele de comportament repetitive) și epilepsie. Datele din literatură sugerează că afecțiunile poligenice și monogenice, dar și mutațiile „de novo” pot provoca TSA și epilepsie. Datorită progreselor din acest domeniu, în curând, va fi mai accesibilă efectuarea secvențierii spectrului de gene și secvențierea exonică în scopul prevenirii acestor patologii. Continuarea cercetărilor în acest sens vor contribui la o mai bună înțelegere a acestor tulburări din punct de vedere genetic, stabilirea unui diagnostic precoce, introducerea noilor terapii și prevenirea apariției TSA și epilepsiei.

Autism spectrum disorders (ASD) and epilepsy are pathologies with growing incidence last years. The prevalence of ASD is estimated to be 14.7 per 1000 children. The co-occurrence of ASD and epilepsy is reported to be 20-25%. Data from other sources estimate that 44% of children with ASD were diagnosed with epilepsy, and 54% of children with epilepsy were subsequently diagnosed with TSA. These diseases are multifactorial, polygenic and frequently overlap. Recent researches have demonstrated the involvement of genetic mechanisms in the pathogenesis of these diseases, for example: regulation of gene transcription, cellular growth, synaptic channel function and structure. We will try to describe several genetic disorders (GD) in which ASD and epilepsy overlap. We analyzed the bibliographic sources regarding the co-occurrence of ASD and epilepsy in some genetic conditions and found the most specific genes involved in the pathogenesis of ASD and epilepsy. The synthesis of literature data suggests that there are numerous genomic disorders associated with ASD and epilepsy. Among them we can mention the duplication of maternally inherited chromosome 15q11-q13 - the most frequent reported chromosomal aberration in children with ASD (0,5-3%). Several genes that encodes GABA receptor subunits are located in this region, therefore mutations in these genes are associated with epilepsy. One of the most common genetic disorders - Down syndrome, meet the criteria for ASD in 5-9% and for epilepsy in 8-13%. Mutations in the DYRK1A gene located on chromosome 21 (21q22.13) cause the ASD phenotype and it has an increased interest for DS pathogenesis. Fragile X syndrome is one of the most common monogenic disorder associated with ASD. This condition develops due to the expansion of nucleotides CGG that inactivate FMR1 gene. Epilepsy is reported to be in 10-20% among children with Fragile X syndrome. Other genes are also involved in the pathogenesis of ASD, for example genes responsible for transcriptional regulation (MECP2, MEF2C, FOXG1), for cellular growth (TSC1, TSC2, PTEN), synaptic channels (SCN2A) and synaptic structure (CASK, CDKL5, FMR1, SHANK3). Therefore, ASD and epilepsy frequently overlap, but the mechanisms behind this co-occurrence are still unclear. Geneticist and neurologist need to cooperate and to recognize the key features of ASD (deficits in social behaviors, restricted interests and repetitive patterns) and epilepsy. Literature data suggest that polygenic and monogenic disorders, also “de novo” mutations can cause ASD and epilepsy. Due to the advances in this field, soon, it will be possible to perform gene panels sequencing and whole exome sequencing with the aim of preventing the disorders. Continuing researches on this topic will help to understand better the pathologies, to establish earlier diagnosis, to introduce new therapies and to prevent the onset of the diseases.