Problema libertății în educație a fost și va rămâne o preocupare constantă a gândirii educaționale românești. Opinii semnificative în acest sens, au fost dezvoltate de cercetători precum I.C. Petrescu, I. Găvănescul, G.G. Antonescu, I.I. Gabrea și în special de C. Narly. În concepția pedagogică românească, rămâne evidentă ideea că educația, libertatea și disciplina sunt condiționate reciproc. Nu putem vorbi despre libertate, decât prin educație, libertatea semnificând prin urmare efort. Aceasta este maxima care concentrează ideile pedagogiei din spațiul românesc interbelic, care rămâne actuală până-n prezent.