This article presents the semic analysis method as one of the structural methods that have appeared in the field of linguistics research in the XXth century in order to complete the comparative historical approach of the language phenomena that has been practiced in the XIXth century. There are described the essential features of the researched method as well as the fundamental principles on which it is focused by appealing to the appreciations of some researchers in the field such as B. Pottier, Roman Jakobson or E. Coşeriu. The purpose of research consists in demonstrating the applicability of semic analysis at all the levels of language (with emphasis on semantics) by exemplifying the compositional analysis of phonemes and words from certain semantic fields. At the end there are revealed the conclusions on the importance, the role and the influence of the analysis in distinctive features in the sphere of linguistics as well as the problems or the limits encountered in the applicability of the semic analysis method.

Acest articol prezintă metoda analizei semice în cadrul metodelor structurale apărute pe tărâmul cercetărilor lingvistice în secolul al XX-lea, pentru a suplimenta abordarea comparativ-istorică a fenomenelor de limbaj practicată în secolul al XIX-lea. Sunt descrise particularităţile esenţiale ale metodei cercetate, precum şi principiile fundamentale pe care se axează, prin apel la aprecierile unor cercetători în domeniu precum B. Pottier, Roman Jakobson sau E. Coşeriu. Obiectivul cercetării constă în demonstrarea aplicabilităţii analizei semice la toate nivelele limbii (cu accent pe semantică) prin exemplificarea analizei componenţiale a fonemelor şi a cuvintelor din anumite câmpuri semantice. Finalmente sunt relevate concluzii cu referire la importanţa, rolul şi influenţa metodei analizei în trăsături distinctive pe terenul lingvisticii, precum şi problemele sau limitele întâmpinate în aplicabilitatea metodei analizei semice.