Majoritatea oamenilor, ca urmare a educației primite, sunt predispuși tot mai des să dea importanță exagerată inteligenței și să desconsidere emoțiile. Numeroase cercetări au demonstrat că competența emoțională este de doua ori mai importantă decît abilitățile intelectuale. Inteligenţa emoţională din viaţa adultă îşi are originea în dezvoltarea competenţelor socio-emoţionale din perioada preşcolară, aceasta fiind o perioadă de achiziţii fundamentale în plan emoţional, social şi cognitiv. Prima școală a emoțiilor o reprezintă familia – mediul în care copilul învaţă despre emoţii şi modul în care acestea pot fi gestionate corect. Din păcate, nu toate familiile oferă modelul cel mai potrivit pentru dezvoltarea coeficientului de inteligență emoțională, mai ales dacă ne raportăm la situația social-economică precară a Republicii Moldova. În scopul evaluării nivelelor de inteligență emoțională și maturitate emoțională, analizate din perspectiva diferitor medii sociale de dezvoltare a copiilor, sunt descrise trei situații sociale de dezvoltare: copii a căror un părinte/ambii sunt plecați peste hotare, copii din mediul instituțional și copii din familii complete. Lucrarea dată pune accent pe legatura dintre specificul mediului social și dezvoltarea inteligenţei emoţionale în asigurarea adaptării copiilor la viaţa socială, în prevenirea tulburărilor emoţionale şi de comportament şi asigurarea stării de bine a lor.

The majority of people, as a result of education, are prone to exaggerate the importance of intellect and to disregard the emotions. Many researches show that the emotional competence is more important than intellectual abilities. Emotional intelligence from the adult life has its origins in the development of socio-emotional skills from preschool period, being a period of acquisition within fundamental, social cognitive and emotional layers. The first school of emotions is the family – the environment in which the child learns about emotions and how they can be managed correctly. Unfortunately, not all families offer the best model for the development of EQ, especially if we relate to poor socio-economic situation of the Republic of Moldova. In order to assess the levels of EQ and emotional maturity analyzed from the perspective of different social environments of children development, we present three social situations of development: children whose parent/both are gone abroad; children of the institutional environment; and children from complete families. This work emphasizes the relation between the specificity of the social environment and the development of emotional intelligence in order to ensure the childrens’ adaptation to the school life, to prevent the emotional and behavioural disorders and to assure their wellbeing.