Grigore Vieru este un poet de primă importanţă pentru cititorii de astăzi, datorită valorilor general – umane pe care le conţine opera sa şi graţie spectrului de sentimente şi motive ce constituie lumea imaginarului creat. Am sesizat că lectura atentă a poeziilor îmi trezea o deosebită admiraţie, mai întâi faţă de mama, apoi faţă de femeie în general. Acest fapt m–a motivat, ca în primul rând, să mă interesez de felul cum a conceput Grigore Vieru imaginea femeii în operele sale. Aşadar, obiectivul principal al lucrării de faţă îl constituie cercetarea unor texte poetice de referinţă din creaţia lui Grigore Vieru în scopul descoperirii şi cercetării particularităţilor de transfigurare a femeii în poeziile sale. Actualitatea temei este susţinută de repunerea în valoare estetică a sentimentului matern, a iubirii şi iubitei, precum şi a afilierii faţă de pământul natal, personificat prin simbolul patriei. În urma realizării acestei teze, am constatat că, în creaţia sa, mama are misiunea de ocrotire, păzire şi continuare a vieţii omeneşti. Simbolistica imaginii femeii, cu multiple semnificaţii etice si sociale a fost obiectul insistent al investigaţiei realizate. Din cele analizate, reiese că patria este pretutindeni: piatra, râul, pământul şi copacii rămân în poezia lui Grigore Vieru semnele valorice ale patriei. Femeia-iubită este valorificată poetic pentru puritatea sa sufletească, gingăşie şi fragilitate, generozitate şi sentimentul sacrificiului. Valoarea lucrării realizate rezidă în faptul că scoate în evidenţă viziunea spectrală, irepetabilă a poetului Grigore Vieru asupra femeii, realizată întrun limbaj individual, irepetabil.