Acum când în cea mai mare parte a literaturii violenta, sexualitatea si cruditatea limbajului agreseazã cititorul, trimitându-l spre realitatea strãzii si periferiei vietii cotidiene, recursul la vesnica dezbatere a rostului iubirii si al artei în lume - teme mereu inepuizabile - este încã o dovadã a valentelor estetice ale dramaturgiei lui Val Butnaru. Lucrarea se concentreazã asupra piesei Avant de mourir ca exponent al îndoielii postmoderniste înfata cliseelor tematice ale

In an environment where violence, sexuality and aggressive language petrify the reader with flashes of street reality and peripheric existence, a return to the eternal debate on the meaning of love and art proves one more time that drama is not aestheically powerless, as Val Butnaru shows in his plays. This paper focuses on his play Avant de mourir as an illustration of postmodernist doubt before thematic clichees on love.