În muzica și în viața culturală contemporană, contrabasul ocupă un loc tot mai accentuat. În special, în secolul XX, urmărim o ascensiune deosebită a acestui instrument, care din instrument de acompaniament cu posibilități relativ reduse, a devenit unul solistic, cu un rol extrem de important nu doar în muzica academică, ci și în cea de jazz. Astfel, tematica abordată în articol este de actualitate, vizând largi aspecte legate de istoria contrabasului contemporan, care a avut numeroși „strămoși”, cunoscuți încă din perioada medievală. Autorul trece în revistă diversitatea formelor instrumentelor predecesoare
contrabasului, principalele etape ale evoluției construcției instrumentului, în diferite țări și în diverse perioade, oprindu-se asupra modalităților de interpretare, particularităților sonore ș.a. Abordarea istoriografică a tematicii propuse a permis elucidarea mai detaliată a unor aspecte contemporane ale funcționării contrabasului în muzica contemporană, în special, în cea de
jazz.
Atenția autorului este îndreptată și spre factorii care au contribuit la dezvoltarea impresionantă a acestuia – este vorba de dezvoltarea tehnologiilor de construcție a instrumentelor, în doua jumătate a sec. XX și de numeroasele inovații propuse de meșterii
lutieri în domeniul formelor și siluetelor, dar și în cel al materialelor din care sunt produse. Un rol aparte în acest proces îl au interpreții, care au contribuit din plin la dezvoltarea artei de interpretare la contrabas – în prezent contrabasiștii sunt capabili să interpreteze piese de
orice nivel de complexitate. Repertoriul pentru acest instrument este foarte bogat, datorită contribuției compozitorilor care au scris numeroase lucrări solistice de concert, aducându-și
aportul în acest sens.
Articolul este însoțit de mai multe imagini, tezele autorului fiind bine documentate și confirmate prin citate.