Lucrarea este o continuare a cercetărilor electrochimice a reactivilor analitici derivaţi din tiosemicarbazide şi vizează studiul procesului de acumulare adsorbtivă a ionilor de cadmiu pe electrodul de mercur în prezenţa 4-feniltiosemicarbazidei C6H5-NH-C(S)-NH-NH2 (FTSC). La un baleiaj negativ al potenţialului în soluţiile, care conţin FTSC şi NaClO4 ca suport electrolitic nu se înregistrează reacţii electrochimice pe electrodul de mercur în cazul cînd pH<5. La o aciditate mai mică, (pH>5), apare un pisc al reducerii FTSC la potenţialul -0,59. La adăugarea nitratului de cadmiu în sistemul (FTSC+ NaClO4) piscul de reducere apare şi în codiţii de pH 2,0– 4,5. Înălţimea piscului este dependentă de concentraţia cadmiului. Coeficientul de viteză, calculat din panta funcţiei lgIp =f(lgV), este 0,98 şi reprezintă o valoare caracteristică proceselor însoţite de adsorbţia depolarizantului pe suprafaţa electrodului. Coeficientul de viteză nu variază semnificativ în cazul cînd în calitate de suport electrolitic este folosit ftalatul acid de potasiu (KHPht, 0,05 M). Prezenţa ftalatului deplasează potenţialul piscului în domeniul catodic (-0.68 V), atestănd că reducerea speciei electroactive devine mai dificilă. Pentru a atinge o stabilitate certă a parametrilor înregistraţi, studiul ulterior a fost efectuat la pH-ul 4,01 asigurat de prezenţa soluţiei tampon formată de KHPht. Variaţia timpului de picurare a capilarului în funcţie de potenţialul aplicat în soluţii cu componentele separate şi amestecate demonstrează, că în soluţia, ce conţine FTSC şi KHPht, introducerea ionilor Cd(II) conduce la micşorarea timpului de picurare, fapt care denotă adsorbţia pe electrod a unei specii mixte Cd+FTSC+KHPht. Folosind metoda oscilopolarografică a fost demonstrat că procesul de adsorbţie este formal descris de ecuaţia izotermei de adsorbţie Frumkin. Valoarea pozitivă a constantei de atracţie serveşte drept dovadă, că între particulele adsorbite pe suprafaţa electrodului există o atracţie reciprocă. A fost determinată constanta echilibrului de adsorbţie (123,8 l/mol), coeficientul de transfer a particulelor pe elecrod (0,46), energia liberă de adsorbţie (-21,52 кJ/mol), concentraţia maximală la interfaţă (2,63·10–11 mol/cm2), partea de suprafaţă a electrodului, ce revine unei particule adsorbite (631Ǻ2). Fenomenul de acumulare adsorbtivă a cadmiului pe electrodul de mercur a fost folosit pentru elaborarea unei metode voltametrice cu stripping catodic pentru determinarea urmelor de cadmiu în apele de suprafaţă.