În literatura de specialitate, relația lui W. A. Mozart cu muzica orientala a fost discutată nu o singură dată, relație observată în diferite forme în lucrările compozitorului. Cercetători români și străini au încercat să stabilească legătura dintre opera Răpirea din Serai și Aria Dervişilor din Pera. Această din urmă creaţie este atribuită lui D. Cantemir, având o rezonanţă puternică nu doar în literatura artistică sau istorică a timpului, ci şi în muzica europeană cultă a secolelor XVIII-XIX. În acelaşi timp, ea a generat o dihotomie ideatică în rândul muzicologilor privind paternitatea şi autenticitatea lucrării. Aria Dervişilor din Pera este considerată de mai mulţi cercetători ca fiind sursa primară de inspirație pentru celebrul Cor al ienicerilor (Chor der Janitscharen, nr. 5) din actele întâi (scena a şasea) şi al treilea al operei Răpirea din Serai de Mozart, în care exotismul culturii orientale este transpus şi realizat pe baza unui fascinant şi captivant subiect. Autorul încearcă să caute un răspuns plauzibil la întrebarea: care au fost factorii cauzali ce au stimulat fantezia creatoare a lui Mozart în inspiraţia sa pentru filonul muzical răsăritean, mai cu seamă cel turcesc. Dacă autenticitatea melosului oriental care, realmente, în forma ei frustă lipseşte în muzica operei mozartiene, induce o anumită circumspecţie, atunci originea extraeuropeană şi caracterul exotic în scenele spectacolului (linii melodice, inflexiuni modulatorii, figuri melodice, obstinaţii ritmice etc.) şi efectele lor muzical-estetice sunt, practic, acceptate, fără echivoc, de către muzicologi (H. Abert, A. Einstein, W. Preibisch). Alţi cercetători (G. Breazul, G. De Saint-Fois, A. Oulibicheff) merg mult mai departe, admiţând chiar şi anumite influenţe ale cântecului rusesc. Documentele istorice studiate admit posibilitatea ca Mozart să fi cunoscut muzica turcească autentică, compusă de Cantemir, mai ales că au fost găsite formule melodice similare în cele două lucrări menţionate, neîntâlnite mai înainte în creaţia componistică. Elementul de construcţie muzicală (figura melodică construită dintr-un tetracord descendent rapid, ornamentat cu échappée-ul superior, transformat pe parcurs într-o notă principală) cu care operează Mozart în Corul ienicerilor şi Gluck în uvertura la Peregrinii de la Mecca este semnalată (într-o formă asemănătoare) cu mult timp înainte în Aria Dervişilor din Pera şi în piesa de divertisment, peşrev în modul Acem tarab la Dimitrie Cantemir. Bazându-se pe reevaluarea studiilor elaborate anterior, dar și pe materiale noi, autorul aduce argumente suplimentare întru clarificarea relaţiei dintre activitatea muzicală a prințului Moldovei și cea a maestrului de la Salzburg.