Sonata romantică – unul din cele mai complexe genuri ale muzicii instrumentale academice – întotdeauna a prezentat o provocare pentru multe generații de violoniști-soliști din toată lumea. Interpretarea sonatei romantice pune în faţa muzicianului multiple probleme artistice şi tehnice. În acelaşi timp, anume sonata romantică oferă interpretului o posibilitate unică de a-şi manifesta măiestria interpretativă, oglindind în modul cel mai pregnant bogăţia lumii interioare, maturitatea şi rafinamentul gândirii muzicale, inteligenţa şi sensibilitatea, temperamentul artistic şi capacităţile tehnice ale instrumentistului. O importanţă deosebită o are sonata romantică în cadrul procesului didactic. Pentru tineretul studios, care aspiră la propria sa perfecţionare artistică, sonata romantică consemnează o treaptă de semnificaţie majoră în evoluarea profesionistă a viitorului interpret. Aceasta explică prezenţa sonatelor romantice în repertoriul didactic în cadrul sistemului de învățământ muzical-artistic, devenind un compartiment indispensabil al programelor de studii în instituţiile muzicale de diferit nivel. Totuşi, valorificarea interpretativă a sonatei violonistice de filiaţie romantică, având o destinație de reper în procesul de instruire a interpreţilor violonişti, nu este asigurată cu o acoperire ştiinţificoteoretică adecvată. Fenomenul în cauză motivează alegerea subiectului și argumentează actualitatea problemei abordate. În procesul cercetării aspectului stilistic al interpretării sonatei romantice pentru vioară și pian se impune ca una din problemele-cheie şi investigarea particularităţilor tehnice ale procesului interpretativ. În lucrarea de faţă în cadrul analizei stilistice a interpretării sonatelor romantice de către unii violoniști cu renume se urmăreşte scopul de a conştientiza particularitățile interpretative, de a elucida dificultățile tehnice, dar şi cele artistice, iar în consecinţă – de a elabora şi propune recomandările şi soluţiile în ceea ce priveşte depăşirea problemelor în procesul de interpretare. Aspectele tehnice – speciile de trăsături de arcuş, cinetica mâinii stângi şi cea a mâinii drepte, utilizarea vibrato-ului etc., care participă la conturarea expresivităţii muzicale caracteristice stilului romantic, sunt explicate prin exemple muzicale din sonate pentru vioară şi pian reprezentative romantismului muzical european. În această ordine de idei lucrarea de faţă este orientată spre a contribui într-o oarecare măsură completării lacunelor existente în literatura metodico-didactică, necesară pentru desfășurarea efectivă a procesului de pregătire profesională a muzicianului interpret în clasa de vioară şi ansamblu cameral.