Alexandru Pașcanu reprezintă unul dintre cei mai talentați compozitori români din cea de-a doua jumătate a secolului XX. Acesta s-a remarcat îndeosebi prin creația sa corală, în care demonstrează talentul și știința înveșmântării armonico-polifonice a monodiei modale. Poemul coral Festum Hibernum, subintitulat Străvechi tradiții ciclice, reprezintă o capodoperă a genului, fiind dedicată renumitei formații Madrigal și dirijorului Marin Constantin. În această lucrare este valorificată tradiția muzicală orală a poporului nostru, respectiv cea provenită din obiceiurile de iarnă. Alexandru Pașcanu s-a inspirat din colindele laice și religioase, cântecele de stea sau melodiile de joc românesc, realizând un arc peste timp între prezent și lumea muzicală modală străveche. Poemul este compus pentru cor mixt cu acompaniament de percuție (sonagli, frusta şi campane), instrumente care creionează prin timbralitatea lor specifică atmosfera de sărbătoare a Nașterii Mântuitorului. Alexandru Pașcanu realizează o sinteză a procedeelor și tehnicilor de scriitură modală modernă și contemporană, prin care dezvoltă la un nivel maxim de complexitate sintaxele sonore verticale derivate din monodia modală (heterofonia, polifonia și omofonia). În privința arhitecturii sonore, poemul evoluează prin juxtapunere (lanț), având 16 microsecţiuni cu elemente de revenire identică sau uşor variată a unor fragmente sau chiar microsecţiuni întregi, ceea ce îi conferă un caracter unitar și nu caleidoscopic. Compozitorul pornește în desfășurarea muzicală de la monodia psaltică – austeră și introvertită, ajungând prin adiția continuă a treptelor mobile să acopere totalul cromatic în suprafețe sonore de efect global. Procedeul contrapunctic bitematic, non-imitativ, cu tentă heterofonică ni se relevă în secțiunea a doua, în care Alexandru Pașcanu folosește două colinde Trei crai de la răsărit şi Pe cerul cu flori frumoase (a se urmări alternanţa între diferitele ciocniri intervalice şi intersecţiile pe unison), acest plan fiind susținut de un altul format din clustere diatonice. Astfel de cazuri întâlnim și în secțiunea 9, unde sunt aduse în simultaneitate colindele Doamne Iisuse Hristoase şi Trei crai de la răsărit. Citatul folcloric ne apare și sub forma unei parafraze prin anamorfoză melodico - armonică (variaţiunea bazată pe tema O, brad frumos!). Compozitorul Alexandru Pașcanu caută ingenioase modalități de scriitură polifonică și armonică, folosind parafonii intervalice sau acordice, adăugând trisonurile de tip clasic (secțiunea 6) și structurile geometrice (secundacorduri, cvartacorduri, preclustere, clustere mobile etc.). Exploatarea potențialului ritmic adus prin tehnica ostinato-ului generalizat este evidentă prin folosirea instrumentelor de percuție și intonarea temei Jocul caprei (nr. 13). O secțiune contrastantă (nr.15) configurează o frumoasă monodie psaltică bizantină încredinţată vocilor bărbăteşti, distribuită pe trei octave, dând astfel o gravitate deosebită expresiei muzicale. În încheierea poemului coral Festum hibernum, sopranul intonează tema augmentată O, ce veste minunată!, timp în care celelalte voci o contrapunctează prin inserții motivice din melodiile de colind expuse pe parcursul întregii lucrări. Metamorfozarea sonoră conduce la o suprafață armonică de efect global (masă), care anulează pentru moment timpul fizic al evoluţiei discursului muzical. Acumularea dinamică dusă până în fortissimo possibile cunoaşte o stingere treptată, fiind suspendată în favoarea efectului onomatopeic de imitare a vântului cu care a debutat poemul coral, atmosferă sugestivă pentru sărbătorile de iarnă. Lucrarea muzicală Festum hibernum rămâne un punct de referință în literatura corală românească datorită întregului univers al mijloacelor și tehnicilor de scriitură, în care împletirea dintre arhaic și modern configurează o lume a sacralității și inefabilului