Comunicarea de față își propune să abordeze costumul tradițional (și elementele sale) din perspectiva conturării identității personajelor în teatrul de păpuși. Drept argumente pentru ipotezele înaintate vor servi spectacolele montate după opera clasicilor noștri naționali, precum și a scriitorilor contemporani, pe scena Teatrului Municipal de Păpuși „Guguță”. Anume aceste spectacole țin de spațiul identitar autohton, conservând și promovând valorile și tradițiile naționale. Concomitent cu textul (mesajul ideatic), semnat de scriitori, spectacolul comunică mesajul prin personajele-păpușă și elementele sale de scenografie, costum, muzică, lumini. Or, pentru crearea chipului identitar al personajelor-păpuși un rol aparte îl joacă și costumul. Elementele portului tradițional se află la baza „vestimentației” păpușilor din spectacolele montate după poveștile lui Ion Creangă: Fata babei și fata moșneagului (1993, regie Alexandru Melniciuc), Povestea porcului (1996, regie Victor Ștefaniuc), Cine-i rea și cine-i bună (2004, regie Victoria Ștefaniuc), Fapta bună mult adună (2012, regie Gabriela Lungu), Harap Alb (2017, regie Toma Hogea, Iași). În stilul portului național sunt și hainele personajelor din spectacolele: Hârzobul (1993, regie V. Ștefaniuc, pictor Galina Molotov), Cinel-cinel de Vasile Alecsandri (1997, regie V. Ștefaniuc, costume, măști Silvia Butuc), Taina inelului de Spiridon Vangheli (2003, regie V. Ștefaniuc, pictor Galina Molotov), Facă-se voia voastră de Nicolae Rusu (2005, regie V. Ștefaniuc, păpuși Galina Molotov), Păcală și Tândală (2014, regie Radu Ghilaș) etc. Astfel, vestimentația obține pe scena teatrală un rol important în ținuta identitară a personajelor, uneori evidențiindu-se și prin unele valențe dramaturgice în narațiunea spectacolului.