Din cercetările de teren, informațiile, mărturiile colectate, dar și din ceea ce țin minte eu, este că de Paști, obligatoriu, părinții îmbrăcau copiii în haine noi și încălțăminte nouă. Parcă mai ieri, noi, copiii, ieșeam în drum și ne lăudam cu hainele noi, demonstrându-le din toate părțile. Și astăzi poți auzi, vedea, cum unii oameni sunt preocupați și caută sa-și ia o haină nouă de Paști, Anul Nou sau Crăciun. S-ar părea că este ceva obișnuit, nimeni nici nu-și mai pune problema de unde vine acestă tradiție. Or, în mentalitatea tradițională exista credința precum că: „omul ar trebui să se îmbrace în haine noi, din cap și până-n picioare, de trei ori pe an: de Paști, de Sântămaria Mare și de Crăciun. Sau măcar de două ori: de Paști și de Crăciun, în cel mai nefericit caz, o dată, de Pasti”. Hainele noi însemnau o schimbare în bine a vieții și că ea, viața, va fi mai frumoasă, mai bună, fericită, în armonie cu voia lui Dumnezeu. Se credea că, așa cum trupul este învelișul sufletului, hainele sunt învelișul trupului și toate trei împreună formează o unitate. În lumea satului, se mai crede și astăzi că dacă cineva ia o părticică dintr-o haină, chiar și numai o scamă de pe ea, poate să acționeze asupra sănătății trupești și sufletești a omului care o poartă. De-a lungul timpului, hainele și-au schimbat funcțiile. Prima data omul a folosit hainele pentru protecție, acestea fiind utile pentru a ține de cald. Apoi a apărut funcția estetică, acoperind goliciunea trupului și adaugând veșmintelor podoabe. În cele din urmă, omul a modificat vestimentația în așa fel, încât să exprime mesaje estetice, sociale, morale, de ierarhie socială. Dintre toate piesele vestimentare, cămașa impunea cel mai mult respectarea unor cutume extrem de importante, rezultate din diversitatea situatiilor și ipostazelor de îmbrăcare a sa. În mentalul tradițional, cămașa avea funcții apotropaice. Conform „Dictionarului de simboluri”, cămașa „este simbolul protecției, fiind considerată o a doua piele a omului; o piesă intim legată de trup ce poate fi considerată un substituent al persoanei ce o poartă, de aici se poate explica prezența ei în farmece și în alte acte de magie albă sau neagră. Sunt valorificate simbolic materialul din care e facută cămașa, culoarea, ornamentele, forma ei. Cămașa este prezentă în toate riturile de trecere și ceremoniile de inițiere”. Despre credințele cu virtuți apotropaice, referitoare la diferite elemente ale portului popular, voi vorbi în luarea de cuvânt.