Modul în care diferiţi cronicari includ microtextele în fluxul cronologic indică o remarcabilă evoluţie în această privinţă. Practic, în toate letopiseţele din epoca studiată secvenţele narative se prezintă ca nişte mici istorioare sau „noduri epice” construite dintr-un lanţ de propoziţii axate pe o temă unică. Asemenea noduri sau nuclee pot fi cuprinse într-o singură unitate transfrastică. Astfel procedează cronicarii munteni şi G.Ureche, atunci cînd insuficienţa informaţională nu permite dezvoltarea informaţiei deţinute. În cronicile lui M.Costin şi I.Neculce aceste nuclee se pot constitui însă şi în secvenţe complexe, distribuite în două sau mai multe unităţi transfrastice. Aflată la o etapă incipientă, tehnica organizării textuale decurge în „Letopiseţul...” lui G.Ureche din caracterul narativ şi voit obiectiv al lucrării: succesiunea microtextelor este cronologică, previzibilă, fără intercalări; topica este inclusă în formule stereotipe care servesc drept elemente introductive ale propoziţiilor iniţiale; propoziţia iniţială respectă în ordonarea cuvintelor un singur principiu în mai multe unităţi transfrastice la rînd, dacă ele încep cu aceeaşi parte de propoziţie. Drept mărturii ale unei organizări discursive destul de rudimentare servesc: glutinarea, care poate fi de gradul „zero”; microtextele care alternează cu fraze izolate, ce nu formează o unitate transfrastică ş.a. „Letopiseţul...”, lui M.Costin atestă o preocupare aproape savantă pentru organizarea textuală. Modelele livreşti i-au sugerat eruditului cronicar inovaţii compoziţionale nu doar la nivel de macrotext, dar şi în cadrul microtextului. Predilecţia cronicarului pentru aspectul moral al faptelor, cauzalitatea evenimenţială are drept consecinţă întrepătrunderea diferitelor tipuri discursive. La M.Costin, fraza izolată nu mai are rol compoziţional. Progresia tematică este aici încălcată de intersecţia mai multor teme, fragmentele de text capătă structură inelară, deseori autonomă. Glutinarea însă atinge, graţie mărcilor transfrastice, cel mai înalt nivel în cronica lui I.Neculce. Firul epic nu mai este întrerupt în letopiseţul neculcian de elementele demarcative ale diferitelor secvenţe. Influenţa modelelor organizatorice specifice comunicării orale are drept efect în „Letopiseţ...” secvenţe bine structurate. Topica în aceste condiţii reuşeşte să realizeze pe deplin atît funcţia comunicativă, cît şi pe cea de organizare a textului, aşadar principalele funcţii pe care le deţine şi într-un text contemporan.