Conservarea biodiversităţii actualmente este una din cele mai actuale probleme ale Omenirii, deoarece diversitatea organismelor vii, pe de o parte asigură stabilitatea echilibrului ecologic regional şi global, iar pe de altă parte - oferă omului sursele necesare de existenţă (alimentare, medicinale, plante tehnice, furajere, decorative etc.) [1]. A fost cercetată rezervaţia peisagistică "Trebujeni" cu scopul de a evidenţia componenţa taxonomică, particularităţile biologice, ecologice, fitogeografice, starea actuală a plantelor rare şi de a elabora măsuri de optimizare a conservării biodiversităţii. Teritoriul rezervaţiei peisagistice "Trebujeni" este situat la Sud - Est de oraşul Orhei, ocupă o suprafaţă de circa 689 ha. Vegetaţia rezervaţiei o constituie în fond ecosistemele forestiere şi de pagişti pietrofite. Cercetările floristice şi fitocenotice s-a efectuat după metoda Raunkiaer-BraunBlanquet [2]. În urma cercetărilor efectuate pe teren în rezervaţie s-a constatat prezenţa a 41 de specii de plante rare, dintre care opt sunt incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova: Centaurea thirkei, Galanthus nivalis, Genista tetragona, Doronicum hungaricum, Paronychia cephalotes, Sorbus domestica, Schivereckia podolica, Fritillaria meleagroides. Două specii se află în Lista Roşie a Europei: Lilium martagon şi Schivereckia podolica. Conform categoriei rarităţii speciilor (clasificarea IUCN) din aceste 41 specii studiate: 18 sunt specii rare, 11 specii vulnerabile, 5 specii periclitate şi 7 specii neameninţate. Rezervaţia se confruntă cu un şir de probleme cum ar fi: • tăieri ilicite a arborilor; • păşunatul excesiv şi cositul nereglementat al învelişului ierbos; • colectarea plantelor rare, medicinale şi decorative; • poluarea cu deşeuri menagere a râului Ivancea şi Draghinici; • plantarea pădurilor artificiale de salcâm alb (Robinia pseudoacacia) şi de pin (Pinus silvestris). Toate acestea duc la distrugerea vegetaţiei spontane şi la degradarea continuă a biodiversităţii din teritoriul studiat. Rezervaţia "Trebujeni" încadrează toate atributele unei rezervaţii peisagistice, având valoare ştiinţifică, ecologică, recreativă, estetică, instructivă, educaţională şi face parte din averea noastră naţională, de aceea merită grija şi protecţia fiecăruia din noi.