Așezarea medievală Păhărniceni „Petruca”, datată în perioada secolelor V-XVI, este situată în partea centrală a spaţiului pruto-nistrean, pe moșia străveche a satului omonim din raionul Orhei. Are o întindere de circa 800 m pe axa Est-Vest și de circa 500 m pe axa Sud-Nord. A fost cercetată prin săpături arheologice în anii 1961-1963 și 1988 de către Ion Hîncu, Gheorghe Postică și Valeriu Kavruk. Vestigiile medievale, obţinute pe o suprafaţă de 1236 m2, sunt reprezentate de 28 de construcţii (locuinţe, dependinţe, construcţii de foc autonome, instalaţii metalurgice, șanţuri de la îngrădiri, gropi gospodărești), 27541 fragmente de ceramică, 238 de piese de inventar, 636 bucăţi de minereu de fier (=51,1 kg), 1331 bucăţi de zgură de fier (=149,2 kg), 5506 oase de animale, 1427 bucăţi de lut ars, 359 fragmente de tave din lut ars și 92 fragmente tuburi de foale din lut ars. Analizate pe etape cronologice, vestigiile medievale din așezarea Păhărniceni „Petruca” denotă o repartizare neuniformă. Cele mai multe artefacte aparţin secolelor X-XIV, urmate de vestigii datate în secolele VIII-IX, V-VII și, în final, XV-XVI. În cadrul așezării, cel mai bine sunt reprezentate construcţiile din secolele X-XII/XIII și secolele VIII-IX. Cele din secolele X-XII/XIII sunt documentate în număr de 14 unităţi (5 locuinţe, o dependinţă, 3 vetre izolate, 3 cuptoare metalurgice și două gropi menajere), ceea ce constituie 50% din numărul total, cu un coeficient de 3,5 per secol; construcţiile din secolele VIII-IX – în număr de 8 unităţi (5 locuinţe, un cuptor singular și 2 gropi menajere), ceea ce constituie 28,6%, cu un coeficient de 4,0 per secol; construcţiile din secolele V-VII – în număr de 5 unităţi (3 locuinţe și 2 șanţuri), ce constituie 17,8%, cu un coeficient de 1,7 per secol, și, în final, construcţiile din secolele XV-XVI – în număr de un singur complex (o groapă menajeră), ce constituie 3,6 %, cu un coeficient de 0,5 per secol. Diferenţieri cultural-cronologice semnificative se constată și din punctul de vedere al bogăţiei inventarului arheologic descoperit. Astfel, analiza ceramicii denotă o predominare absolută a vestigiilor din secolele X-XIV – 21950 fragmente ceramice (79,7% din numărul total), în timp ce secolelor V-IX le revin 3522 fragmente (12,8%), iar secolelor XV-XVI – 2069 (7,5%). Tendinţa constatată în baza materialului ceramic este confirmată și de descoperirile pieselor de inventar, care indică o predominare absolută a obiectelor din secolele X-XIV – 218 unităţi, inclusiv 75 piese din complexe arheologice închise (91,6% din numărul total), foarte puţine fiind din secolele VIII-IX – 15 unităţi (6,3%) și, ca excepţie, din secolele V-VII – 5 unităţi (2,1%). De aceeași perioadă a secolelor X-XIV ţin și majoritatea absolută a bucăţilor de minereu și zgură de fier, oasele de animale, bucăţile de tave, din lut ars, pentru uscat cereale și tuburile de foale, din lut ars, pentru suflat aer în cuptoarele metalurgice.