Valori ale gândirii pragmatice în educaţie
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
503 23
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-24 13:04
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
37.013.73 (16)
Fundamente ale educației. Teorie. Politică etc. (3950)
SM ISO690:2012
BOGATU, Eugenia. Valori ale gândirii pragmatice în educaţie. In: Identitate şi valori culturale în context European, Ed. 2, 4 iunie 2021, Chişinău. Chişinău: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2021, Ediţia 2, pp. 13-14. ISBN 978-9975-152-11-2.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Identitate şi valori culturale în context European
Ediţia 2, 2021
Conferința "Identitate şi valori culturale în context European"
2, Chişinău, Moldova, 4 iunie 2021

Valori ale gândirii pragmatice în educaţie

CZU: 37.013.73

Pag. 13-14

Bogatu Eugenia
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
Proiecte:
 
Disponibil în IBN: 8 iunie 2021


Rezumat

Educaţia bazată pe experienţe influenţează formarea atitudinilor și reprezentărilor, implicit capacitatea de acţiona în diferite situaţii existenţiale. În contextul oricărei experienţe factorul principal care generează eficienţa acţiunilor este determinat de modul de gândire. Tandemul idee-acţiune este determinant pentru modul de gândire pragmatic. În cadrul educaţiei bazate pe experienţă are loc o trecere a datului sensibil în concept. Gândirea pragmatică manifestată în educaţie generează o învăţare experenţială, considerată un demers complex de problematizare. Învăţarea experenţială se realizează prin experimentare și descoperire, iar cunoștinţele și abilităţile ce vor fi dobândite sunt percepute ca un mijloc de a atinge un scop semnificativ pentru cel ce învaţă, legat de viaţa actuală. Experienţa reprezintă un factor esenţial de învăţare și dezvoltare. Procesul de învăţare experenţială este un ciclu compus din: experienţa concretă, observaţie și reflecţie cu privire la experienţă, formarea conceptelor abstracte și a generalizărilor ca urmare a experienţei trăite, elaborarea ipotezelor și experienţa privind implicaţiile conceptelor abstracte în situaţii noi. În cadrul experienţelor umane gândirea ocupă un loc central. Sunt mai multe motive în favoarea acestui argument și anume: prima nevoie a oricărei persoane este capacitatea de a gândi; puterea de a înţelege probleme, de a pune fapte în legătură cu ele, de a utiliza idei. În consecinţă, principalul scop al educaţiei este dezvoltarea unei metode critice de gândire, implicit al unui mod pragmatic de gândire. Analizând procesul educaţional în paralel cu cel al gândirii, Dewey apreciază că cele două procese sunt similare, dezvoltarea actului educativ urmează aceleași etape ca actul cercetării. Dewey consideră gândirea atât ca scop cât și ca metodă a educaţiei; ea este metoda învăţării inteligente; gândirea este prin ea însăși metoda experienţei educative. Putem considera această filosofie a educaţiei drept o învăţare prin acţiune. În contextul filosofiei pragmatiste nu se percepe o ruptură dintre logică și viaţă, intelect și experienţă. Nu putem concepe o experienţă umană neintegrată gândirii logice, deoarece gândirea logică este în întregime naturalistă în contextul său, instrumentală în activităţile sale și experimentală în raport cu existenţa. Gândirea sau reflecţia este discernerea raportului între ceea ce încercăm să facem și ceea ce se întâmplă drept consecinţă. Nici un fel de experienţă cu sens nu este posibilă fără conceperea unui anumit grad de reflecţie. Scopul gândirii este să ajute la obţinerea unei concluzii, să proiecteze finalităţi posibile pe baza datelor existente.