Mihail Bahtin este o somitate ce a excelat în domeniul teoriei literare, îndeosebi în cel al teoriei romanului. Cercetătorul Marian Vasile într-o lucrare dedicată savantului rus descria contribuţia lui astfel: „Bahtin construieşte, în chip curios, o altă serie literară, (…) serie ilustrată de genul romanesc, căruia îi descoperă o tradiţie îndelungată, din antichitate până azi, constituită din speciile hibride, tragic-comice, periferice, neoficializate, şi care s-au împotrivit dintotdeauna literaturii culte. Această serie se distinge prin asumarea şi încorporarea discursului dialogic”[1] Aşadar, „romanul devine obiectul preferat al criticului, aureolat cu însuşirile unui teritoriu inedit, fabulos, exponent al semnificaţiilor democrate şi umaniste”[1]. Însă Bahtin a depistat că şi în dezvoltarea romanului există „două linii stilistice”: prima e ilustrată de „romanul sofistic” sau grec, iar a doua se referă la romanul ce relevă unghiul de vedere al eterolingvismului asupra literaturii şi corespunde discursului dialogic, drept una din surse servindu-i satira numită menippee. Genul dat face parte din domeniul serios-ilarului şi „îşi trage denumirea şi forma clasică de la filozoful Menipp din Hadara, care a trăit în secolul al III-lea î.e.n.”[2]. Menipp era un filozof cinic şi autor de satire, fiind, potrivit lui Diogene Laertius, sclav prin origine. El însuşi a fost poreclit „serios-ilarul”. Englezii au pentru menippee şi termenul „pasquinade” tradus prin „pamflet”. „Pasquinade” provine de la toponimul Pasquino, porecla populară a unei statui din Roma, de care pamfletarii obişnuiau să îşi lipească lucrările. În monografia sa despre Dostoievski, Bahtin caracterizează menippeea, enumerând şi comentând 14 particularităţi ale genului dat. Dintre acestea, teoreticianul rus susţine că cea primordială „constă în aceea că aventura ca şi fantasticul de cea mai mare îndrăzneală şi neînfrânare sunt lăuntric motivate, îndreptăţite şi consfinţite aici de un scop pur ideatic-filozofic – acela de a crea s i t u a ţ i i e x t r a o r d i n a r e, spre a provoca şi a încerca ideea, cuvântul filozofic, a d e v ă r u l încarnat în figura înţeleptului, căutător al acestui adevăr” [2]. Aici e vorba de aventurile adevărului ce au loc pe pământ, în infern, în Olimp. Astfel, menippeea a fost unul din genurile din care s-a născut romanul dialogic.