Diversitatea algelor euglenofite în apele bazinelor staţiei de epurare biologică a apelor reziduale din mun. Chişinău
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
312 1
Ultima descărcare din IBN:
2023-05-09 18:00
SM ISO690:2012
DONŢU, Natalia, ŞALARU, Victor. Diversitatea algelor euglenofite în apele bazinelor staţiei de epurare biologică a apelor reziduale din mun. Chişinău. In: International Conference of Young Researchers , 11 noiembrie 2011, Chişinău. Chişinău: Tipogr. Simbol-NP SRL, 2011, Ediția 9, p. 14. ISBN 978-9975-4224-7-5.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
International Conference of Young Researchers
Ediția 9, 2011
Conferința "International Conference of Young Researchers "
Chişinău, Moldova, 11 noiembrie 2011

Diversitatea algelor euglenofite în apele bazinelor staţiei de epurare biologică a apelor reziduale din mun. Chişinău


Pag. 14-14

Donţu Natalia, Şalaru Victor
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 18 mai 2021


Rezumat

Euglenofitele reprezintă o grupă larg răspândită de alge, care joacă un rol important în procesul de autoepurare a apelor poluate cu substanţe organice de diferită origine[1]. Pentru a evidenţia speciile de euglenofite din apele bazinelor de epurare a sistemei de purificare a apelor reziduale din mun. Chişinau, pe parcursul anilor 2009 – 2011 au fost colectate lunar probe de apă şi prelucrate în L.C.Ş. „Algologie” conform metodicii aplicate în studierea algoflorei [2, 3]. În urma analizei taxonomice efectuate s – a constatat că în bazinele staţiei de epurare a apelor reziduale ale mun. Chişinău algele euglenofite se întâlnesc sporadic şi sunt reprezentate de 28 de specii şi unităţi taxonomice intraspecifice. Predominante au fost speciile familiei Euglenaceae – 27 specii, urmată de familia Astasiaceae cu o singură specie (Astasia sagittefera Skuja.). Dintre genuri cel mai bogat taxonomic a fost genul Trachelomonas cu 10 reprezentanţi, urmat de genurile Phacus - 8 şi Euglena – 6 specii. În bazinul de desnisipare au fost detectate 14 specii de euglenofite dintre care în perioada rece a anului a predominat Trachelomonas oblonga Lemm., urmată de Phacus curvicauda Swir. cu coeficientul de răspândire de 16,67% şi respectiv 12,5%. În decantorul primar au fost evidenţiate 17 specii şi variaţii de euglenofite, care s – au întâlnit sporadic în timpul perioadei reci a anului. În bazinul de aerare euglenofitele au fost în număr de 18 specii, un coeficient mai înalt de răspândire l – a avut specia Trachelomonas volvocina Ehr. (25%), urmată de Phacus curvicauda Swir. şi Ph. arnoldii Swir. var. ovatus Popova. În probele cu nămol activ, care este utilizat în procesul de epurare biologică au fost determinate 14 specii de euglenine. Dintr cele mai răspândite specii au fost iarăşi Phacus curvicauda Swir.şi Trachelomonas verrucosa Stokes. Apele decantorului secundar sunt sărace în specii de euglenofite, pe parcursul a acestor doi au fost depistate 11 specii şi variaţii. Toate speciile, cu excepţia speciei Euglena viridis Ehr. s –au întâlnit sporadic în perioada rece a anului. Însă pe pereţii decantoarelor secundare s – au dezvoltat un număr maximal de specii euglenofite - 27. Cele mai bogate taxonomic au fost genurile Trachelomonas cu 10 specii şi Phacus - 8. În punctul de revărsare a apelor reziduale epurate în râul Bâc, au fost detectate doar 10 specii de euglenine, dintre care cea mai frecvent întâlnită a fost Euglena polymorpha Dang. cu un coeficient de răspândire 20,83 %. Această specie s – a întâlnit şi în apele râului Bâc pe tot parcursul perioadei de cercetare. E de menţionat faptul că în anul 2009 euglenofitele s – au dezvoltat abundent, pe când în 2010 au fost determinate un număr mai mare de specii (28 specii), dar care se întâlneau sporadic în exemplare solitare. Algele euglenofite se întâlnesc mai abundent în bazinele treptelor iniţiale de epurare, iar în apele mai curate s – au întâlnit foarte rar şi numai în perioada rece a anului.

Cuvinte-cheie
euglenofite, alge, bazinele de epurare, coeficient de răspândire