În perioada interbelică, Cetatea-Albă se prezintă ca un oraş istoric cu personalitate proprie, realizări urbanistice valoroase şi edificii impresionante prin arhitectura lor. Numeroase clădiri administrative şi locative au fost restaurate, iar altele construite în concordanţă cu tendinţele de dezvoltare ale arhitecturii româneşti din perioada interbelică. Proiecte arhitecturale importante au fost semnate de marii arhitecţi ai timpului, cum sunt: H. Creangă, C. Dragu, N. Bilargiu, A. Viecelli. Din devizele de cheltuieli descoperite în arhivă, articolul analizează programele de lucrări de execuţie planificate ale lucrărilor edilitare din oraş şi de construcţie a podurilor, drumurilor, pavarea şi reparaţia multora din ele în zonele rurale ale judeţului. Aceste documente scot în evidenţă geneza unor monumente importante ale oraşului. Astfel, Grădina Publică îşi trage istoria din 1925, ajungând să fie o gradină publică exemplară, dotată cu compoziţii floristice şi amenajări deosebite. Clădirile moştenite sunt restaurate şi folosite după destinaţia lor iniţială. Cetatea lui Ştefan cel Mare, monument cu valoare patrimonială unică, este restaurată şi consolidată. În anii 1930, la marginea oraşului a fost iniţiată edificarea unui sector de vile, numit Akkermanul Nou. Documentaţia de proiect era verificată de către persoane competente din cadrul Serviciului Tehnic al judeţului Cetatea-Albă, responsabil pentru lucrările de construcţie. Cetatea-Albă are o structura radială. Toate străzile, aranjate pe verticală, se opresc în cetate, care este plasată în partea de sus a oraşului, la marginea limanului, şi formează o compoziţie centrală a oraşului. Teritorial, oraşul are o formă aproape pătrată. Clădirile de un nivel, cu parter sau de un etaj, sunt aliniate de-a lungul liniei stradale pe verticală. Între cartiere sunt formate mai multe spaţii urbane pentru recreere. Stilistica clădirilor este modernismul neoromânesc şi cel neoclasic. Drept exemplu, numim: şcoala primară (H. Creangă), aerogara (C. Dragu) ş.a., precum şi staţia balneară. Cu siguranţă, administraţia românească a transformat oraşul Cetatea-Alba într-un centru administrativ şi cultural important al României Mari. Patrimoniul arhitectural a fost îmbogăţit cu noi opere de valoare, proiectate de arhitecţi talentaţi. Renovarea şi dezvoltarea oraşului a urmat un plan urbanistic complex, aplicat şi în alte oraşe din România, care îşi propune să raţionalizeze traficul urban, să îmbunătăţească infrastructura şi să creeze spaţii de odihnă şi socializare. Printre lucrările edilitare se evidenţiază cele de pavare a străzilor, de sistematizare a cartierelor şi de amenajare a parcurilor. Acest articol se bazează pe documente inedite, descoperite în filiala Ilfov a Arhivelor Naţionale din România, pe dosare ce se referă la dezvoltarea oraşului Cetatea-Albă, între alte localităţi din Basarabia, în perioada interbelică.