Limbajul și comunicarea reprezintă factori determinanți sau condiționali, în ceea ce privește stadiul de dezvoltare generală a copilului. Limbajul este esențial în procesul dezvoltării psihice a copilului și se află în strânsă relație internă cu dezvoltarea gândirii și conștiinței. Trăsătura specifică a comunicării este reprezentat de modalitatea prin care se utilizează limbajul. De când autismul a fost descris prima dată, limbajul deficitar a fost considerat una dintre caracteristicile specifice. Cercetările au demonstrat de-a lungul timpului faptul că limbajul în autism trebuie analizat dintr-o perspectivă multidimensională. În ceea ce privește aspectele mai structurate ale limbajului, variația este foarte mare. Unele persoane au un limbaj adecvat vârstei, cu un număr mic de abilități lingvistice excepționale, iar altele prezintă un limbaj verbal limitat sau absent. Între aceste două extreme, se găsesc acele persoane care, deși dețin anumite abilități de limbaj verbal, prezintă deficiențe lingvistice semnificative, în special, în ceea ce privește fonologia (sistemul sonor al limbii) și/sau gramatica (regulile de combinare a cuvintelor). Asistența psiho-logopedică are un caracter practic, de prevenire și eliminare a tulburărilor de limbaj și comunicare, în scopul dezvoltării psihice și emoționale adecvate a copilului cu autism, dar și pentru a-i facilita integrarea în viața socială. Înțelegerea cauzelor tulburării de comunicare este o parte esențială a dezvoltării și îmbunătățirii terapiilor și intervențiilor aplicate persoanelor cu autism, care vizează îmbunătățirea abilităților lor de comunicare. În mod clar, eterogenitatea acestor abilități de comunicare indică faptul că cele mai potrivite intervenții și strategii de comunicare vor varia în mod individual. Această eterogenitate reprezintă o provocare majoră pentru ceea ce înseamnă studierea autismului. Astfel, cercetările privind comunicarea la persoanele cu autism ajută, de asemenea, identificarea strategiilor prin care persoanele fără autism își pot îmbunătăți propriile abilități de comunicare atunci când interacționează cu persoanele cu autism. Intervenția timpurie poate ameliora unele dintre aceste deficite de la nivelul comunicării la copiii cu autism. În timp ce se realizează progrese prin intervențiile în comunicare, unii copii cu autism pot rămâne la stadiul pre-lingvistic sau pre-intenționat de dezvoltare pentru perioade îndelungate. În absența unor forme de comunicare verbale, copiii cu autism trebuie să se bazeze pe diverse modalități informale pentru a-și exprima nevoile și dorințele. În egală măsură, familia copilului și cei din jur, sunt nevoiți să încerce să interpreteze funcția acestor moduri informale de comunicare.

Language and communication are determining or conditional factors, in terms of the general developmental stage of the child. Language is essential in the process of mental development of the child and is closely related to the development of thinking and consciousness. The specific feature of communication is the way in which language is used. Since autism was first described, poor language has been considered one of the specific features. Research has shown over time that language in autism needs to be analyzed from a multidimensional perspective. Regarding the more structured aspects of the language, the variation is very large. Some people have age-appropriate language, with a small number of exceptional language skills, and others have limited or no verbal language. Between these two extremes, there are those people who, although they have certain verbal language skills, have significant linguistic deficiencies, especially in terms of phonology (sound system of language) and / or grammar (rules for combining words). Psycho-speech therapy assistance has a practical character, of prevention and elimination of language and communication disorders, in order to develop adequate mental and emotional development of the child with autism, but also to facilitate their integration into social life. Understanding the causes of communication disorder is an essential part of developing and improving therapies and interventions for people with autism that aim to improve their communication skills. Clearly, the heterogeneity of these communication skills indicates that the most appropriate communication interventions and strategies will vary individually. This heterogeneity is a major challenge for the study of autism. Thus, research on communication in people with autism also helps to identify strategies by which people without autism can improve their own communication skills when interacting with people with autism. Early intervention can alleviate some of these communication deficits in children with autism. While progress is being made through communication interventions, some children with autism may remain in the pre-linguistic or pre-intentional stage of development for long periods. In the absence of verbal forms of communication, children with autism need to rely on a variety of informal ways to express their needs and desires. Equally, the child's family and those around them are forced to try to interpret the function of these informal ways of communication.