În articol este analizată viziunea filosofului T.Vianu cu privire la problema crizei valorilor lumii moderne. Potrivit lui, această criză își are sursa în diferențierea și autonomizarea valorilor. Diferențierea valorilor, derivă din imposibilitatea purtătorilor valorilor de a cuprinde totalitatea de valori, precum și centrarea omului pe o singură valoare. Autonomizarea valorilor, rezultă din faptul, că cultura își impune criterii specifice de omologare a valorilor, ea se profesionalizează, devine un domeniu specific de competență și creație. T.Vianu este de părerea că, un loc aparte în soluționarea acestei crize revine condițiilor și mijloacelor culturii. Printre cele mai însemnate mijloace ale culturii, gânditorul evidențiază: familia, școala și cultura populară, precum și capacitatea omului de a resolidariza valorile pe suportul unei viziuni umaniste și reflectează la destinul global al culturii noastre.