Ornamentarea melodiilor în execuție violonistică în cultura tradițională românească are tangențe, în mare parte, cu ornamentica consemnată în muzica literată. Astfel vom avea de a face cu ornamentele clasice precum: apogiaturile simple, duble, triple, multiple, superioare şi inferioare, trilul, mordentul superior şi inferior, grupetul, glissando-ul, ş.a. Acestea, însă, sunt îmbogăţite în interpretarea violonistică lăutărească prin diverse alte procedee, cum ar fi: apogiatura glisată, trilul glisat, mordentul glisat, în fapt îmbinări ale procedeelor cunoscute deja, dar aplicate într-o manieră particulară, precum şi cu alte tehnici ornamentale. Tehnica violonistică populară, particularităţile procedeelor de interpretare şi transformările pe care le suferă vioara în mâinile instrumentiştilor de tradiție orală sunt izvorâte din necesitatea unei cât mai depline interpretări a melosului popular, fără a-i ştirbi cu nimic bogăţia conţinutului şi caracterul specific.

The ornamentation of melodies for violin in traditional Romanian culture has tangencies mostly with the ornamentation recorded in written music. Thus, we have to deal with classical ornaments such as: appoggiaturas, simple, double, triple, multiple, superior and inferior, the trill, the upper and lower mordent, gruppetto, glissando, etc. These are, however, enriched in the fiddlers` violin technique by various other methods, such as: sliding appoggiaturas, sliding trill, sliding mordent, in fact combinations of the procedures already known but applied in a particular manner, as well as other ornamental techniques. The folk violin technique, the peculiarities of the interpreting procedures and the transformations that the violin undergoes in the hands of the oral tradition instrumentalists stem from the need for a fuller interpretation of the popular melody, without diminishing its content richness and specific character.