The positive effects of humour are universally acknowledged whereas irony is regarded as rather malicious and disparaging. However, some theories of humour can be applied to irony and self-disparagement as long as contrasting and taboo elements are concerned. The effects they produce goes beyond the bitterness of (self)derision and heightens the sense of amusement due to verbal/situational incongruity and the relief experienced by the ironist and his audience when mocking usually undisclosed issues. To strengthen the idea that self-irony can reflect elements from both Incongruity and Relief theories, this paper offers some qualitative analysis of self-ironic from the novel Bridget Jones’s Diary. It is assumed that the research findings will confirm the premise that self-irony is more than a mere disparagement of one’s weaknesses and imperfections.

Efectele pozitive ale umorului sunt recunoscute în mod universal în timp ce ironia se asociază cu implicaţia şi are un ton zeflemist. Cu toate acestea, unele teorii ale umorului se aplică ironiei și autoironiei atât timp cât sunt vizate elemente contradictorii și tabu. Efectele pe care acestea le produc, depășesc post-gustul amarnic al autoironiei și sporesc sentimentul de amuzament datorat incongruenței verbale și situaționale. Mai mult, sentimentul eliberării, pe care îl trăiesc ironistul și publicul său atunci când se scot la iveală și se ridiculizează probleme de obicei nediscutate, adaogă profunzime conceptului de autoironie. Articolul de față vizează confirmarea premizei care susţine că ironia poate îngloba elemente din teoriile incongruenţei și eliberării acestea fiind ilustrate în eșantioane ironice din romanul Jurnalul lui Bridget Jones. Astfel, conceptul de autoironie va căpăta mai multă complexitate și va semnifica mai mult decât o simplă desconsiderare a slăbiciunilor și imperfecțiunilor proprii.