Aproape orice tip de cercetare muzicologică are ca punct de reper una sau mai multe partituri semnate de diferiți reprezentanți ai domeniului compoziției muzicale. În timp ce unele dintre ele sunt editate, altele se găsesc doar în variantă de manuscris. Acest fapt nu împiedică, de regulă, atingerea scopului propus și realizarea anumitor obiective în procesul de investigație. În plan național însă, odată ce o lucrare este netipărită, muzicologul are o problemă în plus: găsirea ei. Un exemplu îngust ce ilustrează perfect împrejurările nu tocmai fericite în care se păstrează materialul muzical autohton este repertoriul instrumental de cameră al lui Gheorghe Neaga. O bună parte a fost editată cândva, preponderent în anii 1960-1980. O serie de miniaturi pentru pian sau pentru vioară și pian – Dans lent, Studiu de concert, Preludiu, Fugă, Doină, Povestire, Melodie, Tamburină, Oleandra, Hora spiccato, Recitativ și Burlescă ș.a. – i-au fost incluse de edituri precum Literatura artistică, Cartea moldovenească ori Советский композитор în diferite culegeri didactice. Alte opusuri mai voluminoase și în genuri cu forme ample au avut parte la aceleași edituri de ediții individuale, printre care Joc și Joc moldovenesc pentru vioară și pian, Sonată pentru pian și Sonată pentru vioară și pian nr. 1, Cvartet pentru instrumente cu coarde nr. 1, Suită pentru pian, Suită pentru cvartet de coarde ori Suită pentru orchestră de coarde. În privința lucrărilor instrumentale de cameră netipărite ale lui Gheorghe Neaga problema este una mult mai serioasă decât pare. Încremenite în timp, câteva manuscrisuri se mai găsesc în Biblioteca Națională a Republicii Moldova, în cea a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, în fondul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, precum și în colecțiile de partituri ale Sălii cu Orgă sau în cele ale Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”. Este vorba despre Șase miniaturi pentru pian, Măști – două piese pentru vioară și pian pe teme de Prokofiev și Șostakovici, Trio pentru clarinet, vioară și pian, Suită concertantă pentru violoncel și pian, Suită pentru orchestră de cameră, Arie, Bolero, Allegro pentru orchestră de cameră sau Concert pentru orchestră de cameră. Ultima speranță conduce spre arhiva privată a compozitorului – formată din partiturile strămutate în SUA odată cu emigrarea sa, dar și din altele create deja acolo – și moștenită astăzi de fiicele violonista Lucia Neaga și pianista Angela Neaga, ambele stabilite în SUA. Melodie de dragoste – piesă pentru vioară pe o temă din Rapsody in blue de Gershwin, Images – piesă pentru pian, Vals nostalgic – piesă pentru vioară, Bach for all times pentru pian la 4 mâini, Sonată pentru vioară și pian nr. 2, Trio pentru vioară, violoncel și pian ori Cvartet pentru instrumente cu coarde nr. 3 sunt câteva exemple de manuscrisuri ce pot fi studiate doar colaborând cu cele două interprete, care au reușit până în acest moment și să încropească o listă a opusurilor instrumentale de cameră semnate de tatăl lor. Din nefericire însă, lista nu este una completă și finalizată. O serie de partituri sunt de negăsit – Cvartet pentru instrumente cu coarde nr. 3, Cvartet pentru flaut, vioară, violoncel și pian în 4 părți ori Suită pentru cvintet de instrumente de suflat –, iar o alta ridică mari semne de întrebare: fie sunt titluri enumerate în diverse ediții enciclopedice și biobibliografice, ale căror note se presupune că nu au existat vreodată, fie sunt creații editate fără să se cunoască anii de compunere sau alte informații cu caracter istoric deosebit de importante pentru procesul de investigație. Anume aceste ultime detalii determină deseori blocaje serioase în cercetarea muzicii instrumentale de cameră a lui Gheorghe Neaga și, implicit, în valorificarea unui patrimoniu autohton prețios.