Patrimoniul etnografic în educaţie şi instruire – o abordare reală
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
500 18
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-18 20:26
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
37.016:008:39 (1)
Fundamente ale educației. Teorie. Politică etc. (3844)
Civilizație. Cultură. Progres (814)
Antropologie culturală. Ethnografie. Obiceiuri. Tradiții. Datini. Mod de viață. Folclor (2202)
SM ISO690:2012
PLOŞNIŢĂ, Elena. Patrimoniul etnografic în educaţie şi instruire – o abordare reală. In: Valorificarea patrimoniului etnocultural: în educaţia tinerei generaţii și a societăţii civile, 24 noiembrie 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Institutul Patrimoniului Cultural, 2020, Editia 5, p. 61. ISBN 978-9975-52-222-9.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Valorificarea patrimoniului etnocultural
Editia 5, 2020
Conferința "Valorificarea patrimoniului etnocultural în educaţia tinerei generaţii și a societăţii civile"
Chişinău, Moldova, 24 noiembrie 2020

Patrimoniul etnografic în educaţie şi instruire – o abordare reală

CZU: 37.016:008:39

Pag. 61-61

Ploşniţă Elena
 
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
 
Disponibil în IBN: 25 noiembrie 2020


Rezumat

Patrimoniul cultural, inclusiv cel etnografic, fiind extrem de diversificat, este în continuă extindere, dezvoltare şi prezintă o sursă permanentă de cunoaştere şi inspiraţie, de creaţie şi inovare ştiinţifică şi tehnică Interesul pentru patrimoniul etnografic în Basarabia datează din secolul al XIX-lea, găsindu-şi reflectare în organizarea expoziţiilor agricole şi de industrie casnică, în demersurile expoziţionale internaţionale pe diverse categorii de piese etnografice, în practicarea meşteşugurilor vechi, în organizarea unor secţii de etnografie în primele instituţii muzeale publice din Basarabia apărute la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX. În epoca contemporană a fost elaborat cadrul legislativ şi creată structura instituţională a patrimoniului etnografic. În secolul XXI este foarte importantă identificarea, cercetarea şi promovarea patrimoniului etnografic ca parte integrantă a patrimoniului cultural. Promovarea patrimoniului etnografic nu poate fi asumată doar de instituţiile specializate şi de specialişti. Statul trebuie să încurajeze diversele entităţi să promoveze patrimoniul. Există o nevoie presantă de a repoziţiona politicile de patrimoniu, inclusiv o nouă abordare a rolului patrimoniului etnografic în educaţie şi instruire. Educaţia şi instruirea sunt două componente esenţiale ale procesului de identificare, valorificare, păstrare şi transmitere a cunoştinţelor şi aptitudinilor, de conştientizare a valorilor transmise de patrimoniul etnografic. Iar contribuţiile cercetătorilor etnografi sunt esenţiale în educaţie şi instruire. Scopul prezentării noastre este de a face o analiza pertinentă a situaţiei în domeniul patrimoniului etnografic pentru a propune o nouă abordare a utilizării patrimoniului etnografic în procesul educaţional pentru a satisface cerinţele societăţii contemporane.

Cuvinte-cheie
patrimoniu etnografic, educaţie, instruire, cercetare, cooperare