Alături de alte sfere ale activităţii umane în procesul de integrare europeană se impun anumite reforme şi în sistemul administrativ, menit să asigure satisfacerea intereselor comunităţilor umane în toate sferele vieţii social-economice şi să managerieze nemijlocit aceste procese.  Europenizarea ca proces, în viziunea lui C.Radaelli, reprezintă activităţile de elaborare, difuzare şi instituţionalizare a regulilor formale şi neformale, paradigmelor politice şi administrative, procedurilor, stilurilor, modalităţilor de a acţiona, ca norme împărtăşite şi incorporate în logica naţională a discursului, identităţii, structurilor politice şi administrative şi politicilor publice promovate de acestea [1]. Acest proces complex este iniţiat de către instituţiile politice care decid asupra strategiei de dezvoltare a ţării şi determină sistemul de valori spre care tinde societatea. În acest sens, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat mai multe documente care, prin esenţa lor, promovează europenizarea administraţiei publice [2]. Implementarea prevederilor acestor documente este pusă în responsabilitatea Guvernului şi altor instituţii administrative şi este o acţiune de modernizare internă a administraţiei publice, prin împărtăşirea valorilor europene.  Fiind influenţat atât de factorii externi, precum şi de factorii interni, procesul de europenizare a administraţiei publice din Republica Moldova îl putem diviza în patru perioade. Prima perioadă (1990-1996), se caracterizează prin europenizarea, în mare măsură, indirectă a sistemului administrativ moldovenesc care pornise pe o cale democratică de dezvoltare a ţării. La intensificarea acestui proces a contribuit aderarea la 13 iulie 1995 a Republicii Moldova la Consiliul Europei, care a avut ca urmare conştientizarea şi preluarea unor valori europene pentru sistemul politic şi administrativ din ţara noastră prin promovarea democraţiei, valorilor generalumane, drepturilor şi libertăţilor omului, fapt care a contribuit la menţinerea unui anumit echilibru în sistemul politic şi administrativ al Republicii Moldova. A doua perioadă (1996-2005), se caracterizează prin semnarea de către Republica Moldova a Cartei Europene: exerciţiul autonom al puterii locale [3]. Iniţierea implementării prevederilor ei în practica administrativă din ţara noastră a contribuit, într-o anumită măsură, la ajustarea legislaţiei naţionale din domeniul administraţiei publice la rigorile europene prin preluarea conceptului de autonomie locală, principiilor administraţiei publice locale, cerinţelor faţă de statutul aleşilor locali, implementarea formelor moderne de control administrativ asupra autorităţilor locale, modalităţilor de asociere a colectivităţilor locale. Efectuarea reformei administrativ-teritoriale şi trecerea la sistemul de judeţe în 1999 a constituit un pas hotărâtor în direcţia ajustării sistemului administrativ din Republica Moldova la rigorile europene, activitate compromisă ulterior, în anul 2003, prin efectuarea contrareformei şi revenirea, mai mult din considerente politice, la sistemul de raioane. A treia perioadă ( 2005-2009) se inițiază prin semnarea Planului de Acţiuni: Uniunea Europeană − Republica Moldova, care conferă procesului de europenizare o calitate relativ nouă, inclusiv în domeniul administraţiei publice. În acest document, se accentuează necesitatea continuării reformei administrative, acordării unei atenţii speciale recomandărilor Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa, adresate cu diferite ocazii autorităţilor Republicii Moldova, consolidării supremaţiei legii în toate sferele de activitate.  În această perioadă, a fost elaborată şi adoptată, prin Hotărârea Guvernului nr.1402 din 30 decembrie 2005 „Strategia de reformă a administraţiei publice centrale în Republica Moldova” [4], în decembrie 2006 a fost adoptat pachetul de legi: privind administraţia publică locală [5]; privind descentralizarea administrativă [6]; privind dezvoltarea regională a Republicii Moldova [7], care având, în principiu, intenţii bune, nu au dat rezultatele scontate, din cauza imperfecţiunilor în organizarea administrativ-teritorială a ţării, politizării excesive a activităţii administrative, inclusiv a politicii de personal, precum şi tendinţelor de menţinere, cu orişice preţ, de către guvernarea comunistă de atunci a „verticalei puterii”, lucru inadmisibil într-o societate democratică.  A patra perioadă (2009) al cărei conţinut emană din discursul politic democratic al guvernării proeuropene care a preluat puterea în această perioadă şi porneşte de la premisa că integrarea europeană este un deziderat fundamental al Republicii Moldova, ce poate fi realizat pe calea democratizării sistemului politic şi modernizării administraţiei publice. Aceste activităţi pot fi implementate prin descentralizarea puterii şi aplicarea în continuare a principiilor şi normelor europene în domeniul administraţiei publice. Pentru atingerea acestui deziderat, la 05 aprilie 2012 a fost adoptată Strategia Naţională de Descentralizare [8], care prevede acţiuni concrete în sfera descentralizării serviciilor şi competenţelor, finanţelor publice, patrimoniului, dezvoltării locale, capacităţii administrative şi instituţionale, democraţiei, drepturilor omului şi egalităţii de gen. În aspect organizatoric, Strategia Naţională de Descentralizare se preconizează a fi implementată în anii 2012-2015. În baza Strategiei, vor fi elaborate, modificate, perfecţionate, ajustate la legislaţia comunitară un şir de acte legislative şi normative pe domeniile pasibile descentralizării. Un moment important din această perioadă este adoptarea Legii nr.98 din 04 mai 2012 privind administraţia publică centrală de specialitate [2]. Prin aceasta se face o încercare de ajustare a sistemului instituţional al administraţiei publice centrale de specialitate din ţara noastră la modelul european, prin atribuirea clară a responsabilităţilor şi competenţelor autorităţilor respective, precum şi prin raţionalizarea procedurilor şi activităţilor administrative desfăşurate de acestea. Instituirea în ministere a funcţiei de Secretar de stat, prin această lege, va contribui la depolitizarea aparatelor de lucru ale acestor instituţii, ceea ce constituie un component important de ajustare a administraţiei publice din Republica Moldova la rigorile europene. Procesul de europenizare a administraţiei publice din Republica Moldova a fost însoţit, pe parcursul perioadelor analizate supra, de multe controverse, condiţionate de evoluţia flotantă a gradului de democratizare a societăţii şi de nivelul scăzut al coeziunii forţelor proeuropene. Asupra acestei stări de lucruri şi-au lăsat amprenta şi lipsa unor viziuni strategice asupra dezvoltării ţării, indeterminismul valoric şi, în mare măsură, reminiscenţele unei mentalităţi îndoctrinate a unei părţi a clasei politice, dar şi a unui segment semnificativ al populaţiei.  Procesul de europenizare a administraţiei publice din RM, desfăşurat până în prezent, deşi într-o manieră tergiversată, trebuie amplificat prin reevaluarea rolului administraţiei de stat şi creşterea rolului comunităţilor locale în exercitarea administraţiei, prin crearea unor condiţii reale de funcţionare a autonomiei locale, delimitarea clară a competenţelor dintre administraţia publică centrală şi administraţia publică locală, stabilirea relaţiilor benefice de colaborare cu societatea civilă, identificarea unor dimensiuni optime ale unităţilor administrativteritoriale, dobândirea unui grad înalt de profesionalism al angajaţilor din administraţia publică, instituirea unui sistem informaţional dezvoltat, inclusiv cel electronic. Acestea sunt doar câteva din caracteristicile modelului european de administraţie publică spre care tinde, în prezent, Republica Moldova.