Din cei şase izomeri ai diaminotoluenului, 2,4 – şi 2,6 - diaminotoluen (DAT)
prezintă bazicitate Lewis maximă, deoarece ambele grupări – NH2, aflate în
orto- şi para-, respectiv orto- şi orto’- sunt în poziţiile activate de gruparea –
CH3. Aceşti doi izomeri formează o serie de specii complexe intens colorate, în
majoritate greu solubile în solvenţi protici şi aprotici [1-3].
Dintre acestea, sistemul Pd(II) – 2,6 – DAT, prin caracterul specific reacţiei
prezintă importanţă analitică în dozarea paladiului sau a ligandului din diferite
amestecuri fizice [4-9].
Se cunosc un număr mare de complecşi ai Pd(II), cu liganzi care coordinează
prin azot, întrucât legătura Pd←N este destul de stabilă. Astfel, sunt descrişi
complecşi de tipul [Pd L4]2+, [Pd L2X2], [Pd LX2], în care L = NH3, amine alifatice
sau aromatice, ½ diamine etc.[8,9]. De asemenea, se ştie că complexul de tip
[Pd L4]Cl2 în exces de HCl se transformă cu uşurinţă în [Pd L2Cl2] [1].
În acest sens, lucrarea prezintă comportarea acido-bazică a ligandului
2,6 – DAT prin studii pH-metrice, condiţiile de sinteză a combinaţiei complexe

cu Pd(II), obţinute în sistemul apă-alcool şi caracterizarea chimică şi fizicostructurală
a acestuia, prin analiză elementală, spectroscopie IR, derivatografie
termică, rezonanţă magnetică nucleară şi altele.
Aceste studii permit o serie de concluzii în legătură cu modul de coordinare
a ligandului bidentat 2,6 – DAT, care prezintă bazicităţi diferite pentru cele două
centre active de reacţie – NH2.
Bibliografie
1. Livingstone, S.E., „The Chemistry of Ruteniu, Rhodiu, Paladiu, Osmiu,
Iridiu, Platinum”, cap. 43, in Comprehensive Inorganic Chemistry, Pergamon
Press, New York, 1978;
1a. Livingstone, S., Himia Rutenia, Rhodia, Paladia, Osmia, Iridia i Platinî,
Ed. Mir, Moskva, 1978, p. 186;
2. Lewis, A., The Palladium, Ed. Academic Press, London, 1967;
3. Spacu, P., Stan, M., Gheorghiu, C., Brezeanu, M., Tratat de Chimie
Anorganică, vol. 3, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1978;
4. Walsh, T.J., Hansman E.A., „The Platinium Metals”, in Treatise of Analytical
Chemistry, Part II, vol. 8 (Kolthof, I.M., Elving, P.J. eds.), Ed. Wiley Interscience,
New York, 1963;
5. Sârghie, I., Rev.Chim. (Bucureşti), 51, nr. 9, 2000, p. 707;
6. Sârghie, I., Sârghie, E., Rev.Chim. (Bucureşti), 34, nr. 3, 1983, p. 250;
7. Goanţă, M., Rev.Chim. (Bucureşti), 54, nr. 5, 2003, p. 461;
8. ***, Gmelin’s Handbuch der Anorganichen Chemie, vol. 65, Verlag
Chemie, Berlin, 1942