Introducere Eroziunea solului reprezintă una din principalele cauze ale degradării unor imense suprafeţe agricole. Se estimează, că anual la scara planetei se pierd prin eroziune peste 76 mlrd tone de sol fertil [1]. În Republica Moldova aceste pierderi constituie circa 26 mln tone (19 t/ha) [2]. Combaterea eroziunii solului are o însemnătate deosebită pentru agricultură şi  economia ţării în ansamblu. Regenerarea solurilor afectate de eroziune este posibilă prin valorificarea raţională a îngrăşămintelor organice pe un fondal antierozional bine amenajat. Acţiunea este multilaterală şi complexă datorită conţinutului de substanţă organică, ce serveşte pentru refacerea humusului şi elementelor pentru nutriţia plantelor. Îngrăşămintele organice prezintă diverse materiale reziduale obţinute din zootehnie, fitotehnie şi industria de prelucrare a materiei prime agricole. În condiţiile ţării noastre cea mai mare parte a acestor îngrăşăminte revine sectorului zootehnic, care este cel mai important furnizor de îngrăşăminte organice (gunoi de grajd, compus din cel de la bovine, porcine, ovine, caprine, cabaline şi păsări). A doua sursă importantă o constituie resturile vegetale ale culturilor agricole (paiele, tulpinile de porumb, beşele de floarea-soarelui, resturile  hortiviticole, frunzele, îngrăşămintele verzi etc.). Nu mai puţin importante sunt nămolurile de canalizare şi composturile preparate din diferite deşeuri (reziduuri) organogene menţionate mai sus. Toate aceste reziduuri îşi au originea din agricultură, din sol. În vederea păstrării unui circuit biologic benefic între activitatea economică umană şi natură, deşeurile organogene trebuie restituite solului. Astfel aceste materiale vor cauza poluarea mediului ambiant.   Material şi metode Cercetările au fost efectuate în perioada 1996 – 2009 la staţiunea experimentală de pedologie şi eroziune a Institutului de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo”, situată în comuna Lebedenco, raionul Cahul. Câmpul experimental prezintă o pantă de 5-7º cu expoziţie nord – estică. Obiectul de studiu este cernoziomul obişnuit moderat erodat, cu  textură luto-argoloasă, conţinut de humus 2,07 – 2,54 %, fosfor mobil 1,54 – 1,93 mg/100 g sol, potasiu schimbabil 15,3 – 16,8 mg/100 g sol şi reacţie slab alcalină  (pH 7,5 – 7,8).  Experienţa a fost montată în trei repetiţii. Suprafaţa parcelei 6 m x 40 m = 240 m². Parcelele sunt amplasate într-un singur rând de-a curmezişul pantei. Laturile lungi ale parcelelor sunt orientate de-a lungul pantei. Schema experienței se prezintă în tabelul 2. Variantele 4, 5, 7, 8 şi 9 au menirea să determine doza optimă şi periodicitatea de aplicare a gunoiului de grajd. Se testează două doze anuale (12,5 şi 25,0 t/ha). Prima se apreciază ca doză optimă pentru menţinerea humusului, a doua – se preconizează ca doză de sporire a fertilităţii.  În cadrul experienţei s-a studiat şi posibilitatea regenerării fertilităţii prin aplicarea paielor (varianta 2) şi a unui compost preparat din gunoi de grajd şi sol deluvial (varianta 10). Paiele sunt o sursă importantă de materie organică pentru sol şi pot fi utilizate ca îngrăşământ organic fără o  prealabilă compostare sau transformare în gunoi de grajd [3,4]. Paiele  au fost încorporate în sol cu adăugarea îngrăşămintelor cu azot pentru a reduce raportul C:N apoi parcelele au fost discuite şi arate. În fiecare an primăvara se recoltează probe de sol din anumite puncte fixate pe parcelă pentru analizele de laborator. În probele de sol s-a determinat: humusul total, fosforul mobil, potasiul schimbabil, indicii agrofizici (structura, textura, densitatea, densitatea aparentă şi rezistenţa la penetrare).   Rezultate şi discuţii Cercetările efectuate au demonstrat, că  fertilizarea organică cu gunoi de grajd a contribuit la îmbunătăţirea stării de aprovizionare a solului cu humus, fosfor mobil şi potasiu schimbabil (tab. 1).În anul doi de acţiune conţinutul de humus s-a majorat cu 0,33-0,77% comparativ cu varianta martor în care conţinutul de humus a fost de 2,07-2,54 (până la aplicarea îngrăşămintelor). Cele mai mari creşteri s-au evidenţiat la variantele în care s-au administrat 150 t/ha şi 200 t/ha gunoi de grajd. Respectiv în al cincilea, optulea şi al zecelea an de acţiune sporul conţinutului de humus a constituit în variantele fertilizate: 0,43-0,62; 0,44-0,59; 0,41-0,72. Totodată în variantele fertilizate  cu gunoi de grajd în diferite doze şi periodicităţi sporul fosforului mobil în comparaţie cu cel iniţial a crescut respectiv în al zecelea an cu 1,44-2,03 mg/100 g sol. Valorile sporului potasiului schimbabil s-au majorat în anul zece de acţiune cu 2,9-8,3 mg/100 g sol. Este de menţionat, că conţinutul de humus în sol s-a majorat la toate variantele experimentale (tab.2).  Aplicarea gunoiului de grajd în cantităţi de 50-100 t/ha a condus la reducerea fracţiunilor bulgăroase (>10 mm) cu 24,0-26,6%, majorând concomitent formaţiunile structurale (cu 6,0-11,2%) cu diametrul sub 0,25 mm (tab. 3).  Fertilizarea cu gunoi de grajd a cernoziomului moderat erodat contribuie la formarea elementelor structurale cu valoare agronomică. Astfel, dacă la varianta martor suma fracţiunilor cuprinse între 10-0,25 mm constituie 47 la sută, în variantele cu gunoi de grajd acestea s-au majorat cu cca 16% (tab. 4).Atât conţinutul de argilă fină, cât şi cel de argilă fizică este constant în toate variantele tratate cu gunoi de grajd. Textura luto-argiloasă prăfoasă poate fi apreciată ca foarte favorabilă, dat fiind că asigură condiţii normale pentru creşterea plantelor de cultură. Solurile luto-argiloase, la umiditatea maturităţii fizice, se lucrează comparativ uşor. Ca factor negativ al structurii luto-argiloase prăfoase poate fi considerată hidrostabilitatea mică a agregatelor structurale formate prin lucrarea solului, rezistenţa slabă la compactarea secundară şi pericolul erozional mare. Majorarea conţinutului de materie organică în variantele fertilizate se soldează cu micşorarea densităţii şi densităţii aparente a solului. Aceste modificări au condus la creşterea spaţiului lacunar până la 55%, valoare ce încadrează solul în clasa „mare”. Valoarea rezistenţei la penetrare a scăzut cu cca 10 kg F/cm2 sau cu 43% faţă de martor. Îmbunătăţirea indicilor agrofizici şi agrochimici ai cernoziomului obişnuit moderat erodat prin intermediul aplicării îngrăşămintelor organice a condiţionat majorarea productivităţii culturilor de câmp (tab. 5, 6).La variantele fertilizate în timp de 9 ani s-au obţinut sporuri de recoltă a culturilor de 67,7-107,7 g/ha unităţi cereale. Cel mai mare spor de producţie s-a înregistrat în varianta fertilizată cu 150 t/ha gunoi de grajd o dată la 6 ani. Timp de 4 ani (2006-2009) la experienţă s-a cultivat lucernă. În această perioadă îngrăşăminte organice nu s-au aplicat. Prin producţia de lucernă obţinută s-a demonstrat că postacţiunea îngrăşămintelor organice s-a manifestat cu sporuri semnificative de producţie vegetală. Producţia totală de masă uscată (fîn) pe 4 ani în variantele fertilizate a fost de 15886 -28144 kg/ha, ceea ce constituie 873715479 unităţi nutritive.      Concluzii  1.  Îngrăşămintele organice aplicate pe aceste soluri au condus la o creştere esenţială a conţinutului de humus. În variantele fertilizate sporul conţinutului de humus în zece ani a constituit 0,410,72% (6,0-17,3 t/ha). S-au majorat formele mobile ale elementelor nutritive. Sporul fosforului mobil şi potasiului schimbabil a crescut respectiv cu 3,27-3,88 şi 2,9-8,3 mg/100 g sol.  2. Fertilizarea organică a cernoziomului obiţnuit moderat erodat a condus la reducerea fracţiunilor bulgăroase (>10 mm) cu 24,0-26,6%, majorând concomitent formaţiunile structurale cu 6,011,2%. Totodată s-au îmbunătăţit însuşirile mecanice a solului. Valoarea rezistenţei la penetrare a scăzut cu 43% faţă de martor.  3.  Pe parcursul a 9 ani în toate variantele s-a înregistrat un spor de recoltă de circa 47-108 q/ha unităţi cereale.  4.  S-a stabilit că gunoiul de grajd pe solurile afectate de eroziune să fie aplicat în doza de 50 t/ha o dată la 4 ani.