Destinul tragic al lui Miron Costin l-a preocupat de-a lungul anilor pe scriitorul Vladimir Beșleagă, care a realizat una dintre cele mai impresionante lucrări istorice ce reflectă viața și activitatea logofătului în ultimul an al vieții sale, dar și execuția acestuia. În aprecierea lui M. Cimpoi – „Beşleagă reprezintă tipul de creator complex: poet, eseist, om de cultură, chiar şi prozatorul din el îşi asumă ceva mai multe funcţii decât le cere proza propriu-zisă, ea nu numai descrie-analizează, ea nu doar analizează, îngână realul cu poezia, ea nu se limitează numai la poezie – revine la real” [1]. Romanul reflectă realitățile perioadei 1690-1691, fiind o veritabilă frescă a societății româneşti de la sfârșitul secolului al XVII-lea. Naraţiunea demarează mai multe poveşti de viaţă ale unor personaje, fiecare având un destin propriu şi un rol distinct în economia romanului: răzeşii Ion, Ilie şi Măriuca Ţarălungă din ţinutul Orheiului, tânărul Grue din sus de Cernăuţi, haiducul Corbea şi ceata sa din părţile Fălciului, călugărul Nicodim de la Căpriana etc. Fresca socială este credibilă și reflectă, în mare parte, realitatea, romanul fiind bine documentat. Scriitorul însuși afirma că s-a documentat pentru acest roman 7 ani şi l-a transpus pe pagini de-a lungul a 3 ani. Însă și romanul acesta a avut soarta mai multor scrieri ale lui Beşleagă, respinse de cenzură și publicate peste mai mulți ani. Romanul Cumplite vremi, publicat integral abia în anul 2017, impresionează atât prin dimensiune (4 volume, cuprinzând 3 cărţi cu câte un prolog fiecare, 35 de capitole, un epilog, în total 2213 pagini în ediţia de la Cartier), cât şi prin capacitatea de a reprezenta artistic o vastă panoramă a unui moment istoric, reţinut de memoria noastră datorită mai cu seamă subitului incident cu urmări dramatice, inclusiv în plan simbolic. Naraţiunea este una istorică, pretându-se la următoarele criterii de tipologizare: cititorul este informat despre un eveniment social, politic, personal etc.; personajul evocat este unul cunoscut și are o alură „legendară”; limbajul, comportamentul și felul de a gândi al personajelor este cel al epocii descrise; izvoarele de inspirație sunt documentele istorice. În roman se pot citi și alte texte, uneori singurele ce atestă anumite evenimente istorice, relația dintre ele fiind, evident, una intertextuală. Cititorul romanului este transpus imaginar într-o lume preexistentă conținutului textual citit, el „trăiește” conținutul imaginar al altor texte, acolo unde au existat „într-adevăr” anumite realități atestate documentar. Cartea întâi, intitulată Sânge pe zăpadă la prima ediţie din 1985, introduce în atmosfera ultimelor decenii ale secolului al XVII-lea prin câteva informaţii succinte cu privire la relaţiile dintre boierime şi domnitorul Constantin Cantemir, la situaţia în plan extern a Ţării Moldovei, la raportul dintre puterile dominante ale timpului. Romanul începe cu sfârşitul sau, mai bine spus, cu un eveniment ce are loc la distanţă de câteva ore de la moartea lui Miron Costin. Se încheie cu scena în care Constantin Cantemir este înştiinţat despre complotul boierilor. În timp ce se întorcea acasă după o călătorie la Roman împreună cu soţul său, jupâneasa Ilinca Costin se simte tot mai rău şi cade la pat, trăindu-şi ultimele ore. A doua carte, publicată pentru prima dată în 1990 cu titlul actual Cumplite vremi, reia firul povestirii din seara morţii jupânesei Ilinca şi se încheie cu scena în care fratele lui Miron Costin, Velicico Costin, ameţit de vin, în plină petrecere, îi aruncă vorbe „nechibzuite” domnitorului Constantin Cantemir, de la care i se trage în parte moartea [2]. Cea de-a treia parte însă nu reușește să apară în anii ’90 ai sec. XX din cauza cenzurii. Astfel, fără titlu autonom, integrată titlului comun al întregului roman, ea apare pentru prima dată la începutul anului 2017. Ca şi în cele anterioare, naraţiunea începe odată cu evocarea evenimentelor de la casa logofătului din Bărboşi în zilele când jupâneasa Ilinca zace la pat între viaţă şi moarte şi se încheie cu execuţia lui Miron Costin la Roman. Focalizat în jurul faptei nesăbuite a bătrânului domnitor necărturar împotriva uneia dintre cele mai luminate minţi din cultura noastră, romanul cumulează, aşa cum dictează genul frescei istorice şi social-politice, elementele unui ansamblu complex, ce zugrăveşte „viaţa moldovenilor, de la vlădică până la opincă”. Epopeea realizată de V. Beșleagă nu are drept scop doar prezentarea destinului marelui cărturar Miron Costin, ci și evocarea destinului colectiv, adică a poporului ce era condus de un domnitor analfabet, de boieri avari și haini ce exploatau țăranii pentru a se îmbogăți, într-o perioadă complicată din punctul de vedere al relațiilor politice externe, care, de asemenea, au jucat un rol important în prezentarea cadrului ce creează o frescă istorică amplă. Fresca realizată de scriitor prezintă viața de la sfârșitul sec. al XVII-lea a societăţii moldoveneşti cu toate categoriile sociale şi păstrează un colorit specific al epocii.