Problemei privind determinarea locului săvârşirii infracţiunii îi revine un loc important în conţinutul ştiinţei dreptului penal şi în practica aplicării acestuia. În conformitate cu prevederile alin.(1) art.12 CP RM, ,,locul săvârşirii faptei se consideră locul unde a fost săvârşită acţiunea (inacţiunea) prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor”. Locul şi timpul comiterii faptei reprezintă, în general, semne facultative ale laturii obiective a componenţei infracţiunii, care pot fi privite numai ca un tot coerent. De aceea este merituos că legiuitorul nostru în conţinutul art. 9 СP RM dă şi definiţia timpului săvârşirii faptei care este similară celei ce vizează locul comiterii acesteia. Aşadar, în cazul comiterii infracţiunilor materiale, formale sau formal-reduse, locul săvârşirii acestora se va considera locul unde a fost comisă fapta prejudiciabilă sau una dintre etapele infracțiunii neconsumate. În conţinutul Părţii speciale a Codului penal al Republicii Moldova, există aşa-numitele componenţe de infracţiune alternative. Legiuitorul le caracterizează drept consumate atunci când este săvârşită una dintre faptele prevăzute în dispoziţia normei penale (de pildă, art. 216, 250, 251, 290, 292 etc.). Deci, alternative sunt componenţele care prevăd în textul de incriminare două sau mai multe modalităţi de comitere alternativă sau chiar urmări alternative [ 1, p.172]. În asemenea situaţii, dacă măcar una dintre faptele alternative a fost comisă pe teritoriul Republicii Moldova, atunci infracţiunea în totalitate urmează a fi considerată săvârşită pe teritoriul ţării noastre. Nu se exclude, în acest caz, posibilitatea ca una dintre faptele alternative să fie săvârşită după o perioadă îndelungată de timp, perioadă care ar putea determina aplicarea prescripţiei tragerii la răspundere penală potrivit dispoziţiilor art. 60 CP RM. Exemplu în acest context poate fi fapta de procurare ilegală a substanţelor narcotice care a fost săvârşită pe teritoriul Republicii Moldova, iar faptele ulterioare de păstrare şi prelucrare a acestora - în afara hotarelor ţării noastre (alin.(2) art.217). Dacă până la momentul prelucrării substanţelor narcotice a expirat termenul prescripţiei tragerii la răspundere penală pentru fapta de procurare ilegală a substanţelor narcotice, săvârşită pe teritoriul Republicii Moldova (în cazul dat – 2 ani, conform lit.a) alin.(1), art.60 CP RM), putem considera că componenţa dată, fiind alternativă, iar infracţiunea săvârşită pe teritoriul R. Moldova vor determina oare aplicarea prescripţiei tragerii la răspundere penală şi vinovatul va fi liberat de răspundere penală, inclusiv pentru faptele de păstrare şi prelucrare a substanţelor narcotice? Este evident, că fiind astfel tratată, problema generează o apreciere juridică neadecvată a faptelor săvârşite în afara hotarelor R. Moldova. De aceea considerăm că în astfel de situaţii, când faptele alternative cuprinse de latura obiectivă a unei singure infracţiuni au fost comise în diferite perioade de timp, pe teritoriul diferitelor ţări, locul săvârşirii acestei infracţiuni urmează a fi considerat locul unde a fost săvârşită ultima acţiune (inacţiune) alternativă. Aceasta ar permite aplicarea răspunderii penale pentru toate actele infracţionale, indiferent de perioadele de timp ce despart prima faptă alternativă de cea din urmă care caracterizează latura obiectivă a infracţiunii respective. Prezintă interes şi problema referitoare la determinarea locului comiterii infracţiunilor continue şi prelungite. Infracţiunile continue sunt faptele care se caracterizează prin săvârşirea neîntreruptă, timp nedeterminat a activităţii infracţionale (alin.(1) art.29 CP RM). Uneori, acest timp nedeterminat poate cuprinde o perioadă îndelungată de timp (spre exemplu, timpul săvârşirii faptelor incriminate de art.217, 371 CP RM). Potrivit autoarei Z.A. Neznamova ,,locul comiterii infracţiunii continue se consideră teritoriul acelui stat, unde a fost săvârşită fapta care generează apariţia infracţiunii continuă” [2, p.46]. Pornind de la aceasta, dacă infractorul a părăsit unitatea militară de pe teritoriul R. Moldova (art. 371 CP RM ), dar a fost reţinut sau s-a autodenunţat pe teritoriul altei ţări, infracţiunea urmează a fi considerată săvârşită pe teritoriul R. Moldova. În teoria dreptului penal se consideră că timpul comiterii infracţiunii continue se consideră momentul încetării activităţii criminale sau momentul reprimării faptelor prejudiciabile. Considerând din corelaţia şi unitatea ,,timp-loc” în cadrul infracţiunii, urmează să considerăm drept loc al comiterii infracţiunii continue, locul unde a fost încetată sau reprimată activitatea infracţională. De aceea, infracţiunea continuă se va considera că a fost săvârşită pe teritoriul R. Moldova, numai atunci când ea a fost reprimată sau încetată în limitele hotarelor statului nostru. Infracţiunea prelungită reprezintă fapta săvârşită cu intenţie unică, caracterizată prin două sau mai multe fapte infracţionale identice, comise cu un singur scop, alcătuind în ansamblu o infracţiune (alin.(1) art.30 CP RM). Locul comiterii categoriei date de infracţiuni urmează să se considere teritoriul acelui stat, unde a fost săvârşită ultima faptă identică care formează în ansamblu o infracţiune unică. Anume din momentul comiterii ultimei acţiuni (inacţiuni) prejudiciabile din şirul complet de fapte identice se va începe curgerea termenului prescripţiei tragerii la răspundere penală potrivit legislaţiei penale a ţării, pe teritoriul căreia a fost săvârşită infracţiunea prelungită.  Potrivit lit.c) alin.(2) art.12 CP RM, ,,locul săvârşirii infracţiunii transnaţionale se consideră atare, dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul Republicii Moldova, cu implicarea unui grup criminal organizat sau a unei organizaţii (asociaţii) criminale care desfăşoară activitate infracţională în mai mult de un stat, şi invers”. Legiuitorul se referă direct la grupul criminal organizat sau la o organizaţie (asociaţie) criminală ca forme ale participaţiei. Dar, în funcţie de gradul de coordonare a acţiunilor participanţilor, există participaţie simplă şi participaţie complexă (lit.a),b) art.43 CP RM). În aceste cazuri, potrivit teoriei dreptului penal, dacă autorul a acţionat ilegal pe teritoriul ţării sale, iar organizatorul, instigatorul sau complicele au săvârşit fapte ilegale în afara teritoriului dat, atunci, potrivit opiniei unor autori, locul comiterii acestei infracţiuni urmează a fi considerat teritoriul pe care a acţionat autorul infracţiunii [2, p.90]. Dacă însă autorul a comis infracţiunea în afara ţării, al cărei cetăţean este, iar ceilalţi participanţi – pe teritoriul statului de origine, atunci locul comiterii infracţiunii va fi considerat teritoriul statului străin.[3, p.24]. Rezultă că autorul reprezintă figura centrală de care depinde nu doar calificarea faptelor celorlalţi participanţi, dar şi legea penală a cărei ţări va urma să fie aplicată. Codul penal al Republicii Moldova conţine prevederi exprese privind aplicarea pedepsei pentru participaţie (art.83). Astfel, organizatorul, instigatorul şi complicele la o infracţiune prevăzută de legea penală, săvârşită cu intenţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. Însă, la stabilirea pedepsei se ţine cont de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii, precum şi de prevederile art.75 CP RM. De aceea, ar fi corectă concluzia conform căreia răspunderea penală a participanţilor se bazează întâi de toate pe principiile generale ale răspunderii penale prevăzute în art.51 CP RM. Autorul rus B.V. Voljenkin susţine că în cazul participaţiei la infracţiune se va considera că infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul ţării, dacă autorul a comis-o pe teritoriul ei, chiar dacă ceilalţi participanţi au acţionat în afara teritoriului statului respectiv. Dacă însă autorul a comis infracţiunea în afara hotarelor statului al cărui cetăţean este, iar ceilalţi participanţi au săvârşit actele infracţionale pe teritoriul acestui stat, faptele ultimilor urmează a fi considerate săvârşite pe teritoriul ţării lor de origine [4 p.22]. Cu părere de rău, respectivul autor nu se pronunţă asupra calificării faptelor organizatorului, instigatorului, complicelui, săvârşite în afara hotarelor ţării. Se presupune că locul comiterii faptei pentru fiecare participant poate fi diferit, în funcţie de teritoriul ţării unde au fost săvârşite faptele penale de către aceştia. În asemenea situaţii, o infracţiune unică comisă în participaţie poate fi calificată în conformitate cu normele penale ale diferitelor state, pe al cărui teritoriu au activat participanţii la infracţiune. Cât priveşte aplicarea legii penale asupra tuturor participanţilor la infracţiune, indiferent de locul comiterii faptelor criminale, trebuie să se facă referire la dispoziţiile alin.(2) şi (3) ale art.11 CP RM – principiile universalităţii şi realităţii.  De asemenea există şi instituţia extrădării persoanelor care au comis infracţiuni pe teritoriul altor ţări. De aceea, participanţii care au săvârşit fapte penale în afara hotarelor Republicii Moldova pot răspunde penal potrivit legislaţiei penale a ţării noastre, însă nu în conformitate cu principiul locului comiterii faptei, dar potrivit principiilor ce determină cercul de persoane care pot răspunde penal în conformitate cu Codul penal al Republicii Moldova, indiferent de locul săvârşirii infracţiunii.