Astăzi, tot mai des este vehiculată ideea trecerii de la instruirea tradiţională la învățarea bazată pe cercetare – premisă pentru formarea competenței de realizare a experiențelor în științele umanistice care are ca scop integrarea organică a elevului în societatea bazată pe cunoaștere. Fiind o metodă didactică bazată pe experienţă, în contextul acesteia elevul învaţă să aplice în practică cunoştinţele teoretice obținute în sala de clasă, acţionând pertinent, individual sau în grupuri, la rezolvarea problemelor identificate în societate. În acest context, învăţarea prin cercetare este aceea care oferă oportunităţi de dezvoltare cumulativă a cunoştinţelor, înţelegerea lor, dezvoltând astfel motivația și interesul elevilor față de ştiinţă.

Today, the idea of moving from traditional training to research-based learning is being circulated more and more often - a premise for the formation of the competence to carry out experiences in the humanities - which aims at the organic integration of the student into the knowledge-based society. Being a didactic method based on experience, in its context the student learns to apply in practice the theoretical knowledge obtained in the classroom, acting pertinently, individually or in groups, to solve the problems identified in society. In this context, learning through research is the one that offers opportunities for the cumulative development of knowledge, their understanding, thus developing students' motivation and interest in science.