Realizările lui F. Schubert în domeniul muzicii vocale de cameră au o bază istoricoculturală solidă. Este formată din tradițiile cântecelor populare germane și austriece, creația Minnesingerilor, Meistersingerilor și compozitorilor epocii Barocului și clasicismului. Pe baza folclorului, sunt determinate modelele modal-intonaționale, ritmice și structurale ale cântecelor austro-germane. Influența maeștrilor Minnesangului și Meistersangului s-a manifestat prin apariția Bar-form. În lucrările vocale de cameră ale lui Haydn, Mozart și Beethoven, putem descoperi premise ale trăsăturilor romantice, care mai apoi vor fi dezvoltate în cântecele lui Schubert. În aceste lucrări sunt folosite diferite tipuri ale raporturilor între partidele vocală și cea instrumentală: predomină acompaniamentul în conformitate cu principiile basului general, dar există deja exemple de independență relativă a partidelor ansamblului. Apar introduceri instrumentale, concluzii și interludii. Textura variază în funcție de tipurile de expunere a materialului tematic, există o imitație a sunetelor naturii. Toate aceste caracteristici vor fi prezentate în muzica vocală de cameră a lui F. Schubert la un alt nivel.