The purpose of the mentoring plan lies in the professional development of the trainee teacher, by improving the specific specialized knowledge and methodological skills, in order to reach the desired professional standards of the model teacher. In today's postmodern society, marked by pragmatic and ideological changes, the usefulness of formal educational mentoring is supported by the requirement of continuous improvement of the novice faculty in order to develop new necessary psycho-pedagogical skills to fill the temporary lack of "experience in the department". The didactic mentoring relationship, as it appears from the plan elaborated in this article, has as central point of support the interactive socio-professional relationship between the mentor and the beneficiary of mentoring or mentoring, on the following major coordinates: bilateral exchange of good practices, activity regulation education, insertion and professional assistance, optimization of the instructional process, construction of norms and basic values, cultivation of collegial relations. In simple terms, the architecture of the mentoring plan includes a methodical scaffolding or a rigorous set of steps to follow in order to achieve the unitary transfer of knowledge from an experienced teacher to a disciple, at the beginning of the fascinating journey of shaping future generations of educable youngsters.

Scopul planului de mentorat rezidă din dezvoltarea profesională a profesorului stagiar, prin îmbunătăţirea cunoştinţelor de specialitate specifice şi a competenţelor metodologice, pentru a atinge standardele profesionale deziderate ale cadrului didactic model. În societatea postmodernă actuală, marcată de schimbări pragmatice și ideologice, utilitatea mentoratului educațional formal este susținută de cerința perfecționării continue a corpului profesoral debutant în vederea dezvoltării unor noi abilități psihopedagogice necesare care să suplinească lipsa temporară a „experienței la catedră”. Relația de mentorare didactică, după cum reiese și din planul elaborat în cadrul prezentului articol, are ca punct central de sprijin relația socio-profesională interactivă dintre mentor și beneficiarul de mentorat sau mentorabil, pe următoarele coordonate majore: schimbul bilateral de bune practici, reglarea activității educative, inserția și asistența profesională, optimizarea procesului instructiv, construcția normelor și valorilor de bază, cultivarea relațiilor colegiale. În termeni simpli, arhitectura planului de mentorat, cuprinde un eșafodaj metodic sau un set riguros de etape de urmat în vederea realizării transferului unitar de cunoaștere de la un cadru didactic experimentat spre un discipol, aflat la început de drum în fascinanta călătorie a modelării viitoarelor generații de educabili.