În rezultatul utilizării mutagenezei experimentale cu raze gamma, au fost obţinute o serie de forme mutante de năut cu diferite caractere deosebite de cele ale genotipurilor iniţiale. Din spectrul larg de variabilitate indusă a fost efectuată selecţia după principalele caractere constituente a productivităţii: talia plantelor, numărul de ramificaţii, numărul şi lungimea internodurilor, mărime boabelor, numărul de păstăi şi boabe per plantă, începutul şi decurgerea înfloririi şi maturizării. Pe parcursul anilor 2001-2010 au fost selectate un număr de peste 100 de forme mutante de năut, fiecare deosebindu-se după unul sau mai multe caractere de genotipurile iniţiale de la care au fost obţinute în rezultatul mutagenezei. Formele mutante obţinute se deosebesc de genotipul iniţial cât şi între ele într-o măsură diferită, fiind atât forme cu un contrast puternic, de exemplu au fost selectate forme pitice şi forme cu talie a plantelor cu mult peste medie, sau forme cu o singură ramificaţie (tulpină) şi forme cu un număr de peste 6-8 ramificaţii a plantelor, cu boabe foarte mici sau mult mai măşcate. Majoritatea formelor obţinute posedă caractere ce afectează negativ creşterea şi dezvoltarea plantelor, însă unele dintre aceste forme au prezentat pe parcursul mai multor generaţii succesive caractere preţioase pentru ameliorare, de exemplu câteva forme au întrecut după productivitatea de boabe atât genotipul iniţial, cât şi soiurile de năut omologate în Republica Moldova. Din păcate în ultimii ani, condiţiile de mediu nu au fost optimale pentru cultura năutului. Vara anului 2012 a fost extrem de secetoasă şi caldă, năutul care de obicei este considerată o plantă rezistentă la secetă, a suportat greu aceste condiţii. Majoritatea formelor mutante obţinute s-au dovedit a fi mult mai puţin rezistente la secetă şi arşiţă. Însă printre formele mutante studiate au fost evidenţiate 3 forme, la care au ajuns la perioada normală de maturizare un număr mai mare de plante şi la care productivitatea de boabe per plantă a fost mai mare atât ca la celelalte forme, cât şi ca la martorii utilizaţi (s. Ichel şi Volgogradskiy 10). Aceste 3 forme au fost selectate în anii precedenţi datorită altor caractere şi până la seceta anului 2012 nu au prezentat rezistenţă sporită la condiţii de secetă şi arşiţă. De exemplu forma Sh2009 a fost selectată doar datorită taliei mici a plantelor şi a numărului mai mic de ramificaţii, iar forma Sh2007 dimpotrivă, datorită taliei peste medie a plantelor, iar Sa1 a fost selectată iniţial datorită boabelor puţin mai măşcate, în anul 2012 aceste forme au suportat mai bine condiţiile nefavorabile de mediu. În anul 2013 iarăşi s-au petrecut fenomene ce au afectat grav dezvoltarea năutului. Au fost perioade succesive de umiditate excesivă şi temperaturi înalte. Aceste condiţii au contribuit la dezvoltarea maladiilor fungiceşi a dăunătorilor. Majoritatea formelor mutante studiate în acest an au fost mai puternic afectate de aceste condiţii decât martorii utilizaţi (genotipurile iniţiale utilizate pentru mutageneză şi s. Ichel), la unele forme au pierit chiar 80-90% din plante, aceste forme putând fi considerate deosebit de sensibile la infecţii cu fuzarioză, probabil la ele în rezultatul unor mutaţii au fost afectate mecanismele implicate în rezistenţa plantelor. Însă şi de această dată, 2 forme au fost mai puţin afectate de fuzarioză în toate cele 3 repetiţii - forma Sx1 ce a fost selectată datorită precocităţii înflorii şi maturizării şi forma Sa1, care în anul 2012 a prezentat şi rezistenţă sporită la secetă. Obţinerea unor forme mutante ce prezintă rezistenţă sporită sau scăzută la factorii nefavorabili de mediu, poate contribui la înţelegerea şi identificarea mecanismelor implicate. Formele mutante rezistente la condiţiile nefavorabile de mediu, prezintă de asemenea şi un interes deosebit ca material iniţial pentru ameliorare, în special dacă această rezistenţă este combinată cu alte caractere valoroase pentru cultura năutului.