Conservarea biodiversităţii – una din cele mai actuale probleme, fiind partea componentă a dezvoltării durabile a omenirii. Cea mai reuşită strategie pentru protecţia de lungă durată a diversităţii este ocrotirea şi conservarea fitocenozelor şi populaţiilor din flora spontană - menţinerea in situ. Dar multe specii rare au ajuns la o limită şi numai conservarea in situ nu rezolvă probleme de ocrotire de la tot mai frecvenţii factorii antropogeni. În această stare – cea mai reuşită metodă de a ocroti şi opri dispariţia taxonilor este menţinerea şi multiplicarea lor în condiţii artificiale create de om, adecvate celor naturale. Întroducerea speciilor de plante rare şi pe cale de dispariţie asigură conservarea, studierea biologiei şi dezvoltarea lor, aprecierea tipurilor de înmulţire, şi tot odată obţinerea şi cultivarea materialului săditor vegetativ şi semincer, aceste momente sunt bază pentru repatrierea acestor specii în nişele ecologice respective naturale. Grădinele botanice cu scopurile sale nobile au suficiente pîrgii de a majora, conserva şi păstra fitopopulaţiile cenotice intacte şi diversitătea genetică a speciei. Problema principală şi stringentă ce ţine de conservarea unei s-au altei specii este alegerea strategiei ce ar stopa diminuarea populaţiilor taxonilor periclitaţi. Tot mai mulţi savanţi sunt de părerea că metodele biotehnologice în comparaţie cu regenerarea tradiţională sunt extrem de efective în redresarea situaţiei, micropropagarea cu reintroducerea ulterioară a speciei în cauză în nişele ei naturale. Luînd în consideraţie argumentele expuse, în Grădina Botanică (I) A.S.M. lab. Embriologie şi Biotehnologie s-auîntrepris asemenea lucrări.A fost studiat un grup de plante ocrotite de Stat, incluse în Cartea Roşie a R.Moldova. Speciile în cauză sunt din fam. Liliacea L. şi fam. Hyacintaceae Bastch Liliummartagon L., FritillariameleagroidesPatrin ex Schlt., Bellevaliasarmatica (Georgi) Woronov. se caracterizează ca plante atragătoare şi decorative florile fiind colectate primăvara (lunile aprilie, mai) ne atingînd faza maturităţii seminţelor. Pentru aceste culturi au fost elaborate tehnologii de microclonare şi micropropagare au fost evidenţiare particularitățile de cultivare în condiţii in vitro şi descrise schemele privind micropropagarea lor. Prezentămaspecte generale şi punctele tari a fiecărei speciei. L. martagon s-a testat şi au fost evidenţiate medii de cultura noi rentabile fără adaos hormonal regenerarea in vitro parcurgînd normal pe mediu suplimentată doar cu cărbune. Adaosul de zaharoză în concentraţii de 60 g/l si 90 g/l provoacă creşterea masei bulbilor mai sporită. Pe aceste medii s-au format cele mai mari bulbi cu diametru de cca. 15-20 mm. Bulbi de aşa mărime ating faza de înflorire în 1,5-2 ani. La specia F. meleagroides pe diferite medii regenerarea se deosebeşte mult.Pe mediu adiţionat de AIB (0,1 mg/l), BAP (0,1 mg/l) şi NH4NO3, (825 mg/l), F. meleagroides a iniţiat cel mai mare număr de bulbi. Pentru dezvoltarea bulbilor mari si viguroşi are importanţa prezenţa azotului în mediu (macroelentul-NH4NO3), ulterior acest mediu îmbogăţit cu zaharoză în concentraţia de 60 g/l provoacă aparenţa mai multor embrioizi somatici, circa 20,0 de bulbili/ explant, este necesitatea în fitohormoni lipsa lor duce la scăderea considerabilă a mărimii bulbilor. Factori fizici influenţează dezvoltarea bulbilor, în obscuritate bulbii se formează mai mari. Acest factor este benefic şi pentru alte specii aflate în studiu. Privind specia B. sarmatica s-a evidenţiat cel mai optimal mediu cu micro şi macroelemente conform Murashige, Scoog (1962) de bază, adiţionat cu concentraţia hormonală 0,5 mg/l (BAP) – 6-benzilamilopurin şi 0,25 mg/l - (ANA) α-naftilacetic) şi 60 g/l zaharoză Pe parcursul a două săptamîni pe acest mediu la majoritatea de explante s-a format sistemul radicular. Rezultatele obţinute sunt promiţătore şi ne exprimă speranţă că metoda vitroculturilor poate fi extinsă şi pentru alţi taxoni importanţi şi periclitaţi din flora spontană care să află în continuă diminuare şi necesită ocrotirea.