Scopul principal al cântecelor lirice folclorice este de a exprima o anumită atitudine față de diverse fapte și fenomene, de a arăta bogăția etnopsihologică a gândurilor, sentimentelor și experiențelor populare. În acest context, caracteristicile percepției etnoculturale a lumii sunt reflectate pe scară largă. Crearea simbolurilor poetice într-un cântec liric popular se bazează pe o comparație bazată pe unele caracteristici comune notabile și semne ale imaginilor și fenomenelor din viața umană cu obiecte și fenomene din lumea naturală. Cercetătorii menține că simbolismul cântecelor lirice populare nu a apărut la vremea vechii contemplări animiste a lumii, când un om în conștiința sa nu se despărțise încă de natură, ci într-o perioadă mult mai târzie, când comparația unei persoane (acțiunile, sentimentele și gândurile sale) cu natura era deja nu o manifestare a unei viziuni despre lume animistă, ci un dispozitiv poetic, deși derivat genetic din gândirea animistă străveche (S. Lazutin). Cercetătorul N. Kolpakova împarte pe bună dreptate toată simbolistica cântecelor lirice populare rusești în două grupuri: a) simbolismul fericirii și b) simbolismul durerii. De exemplu, sensul simbolic trist în cântecele populare tradiționale este interpretat de astfel de imagini și fenomene naturale precum munții abrupți, furtuna de zăpadă, câmpul larg vântul, roua, viscolul, zgomotul pădurii etc. Mai ales adesea în semnificația simbolică a mâhnirii și a tristeții în cântecele populare, apare ceața. Pe baza exemplelor din materialul cules de autor în satele ruseşti (cu creștinii de rit vechi) din RM şi cântecelor cuprinse în culegeri, este analizată simbolistica cântecelor folclorice ruse din Republica Moldova, legată de cerul şi corpurile cereşti (soarele, luna, stele), precum şi de fenomene naturale şi condiţiile meteorologice (vânt, ploaie, zăpadă, ceaţă etc.).