Hibridizarea în formarea denumirilor de banci în limba româna
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
516 7
Ultima descărcare din IBN:
2022-11-06 12:19
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
811.135.1'1 (76)
Limbi romanice balcanice (Limba română) (1456)
SM ISO690:2012
ZAMURCA, Silvia. Hibridizarea în formarea denumirilor de banci în limba româna. In: Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti: : Ştiinţe umanistice, 25-26 aprilie 2018, Chişinău. Chişinău: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2018, SU, pp. 45-47.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti:
SU, 2018
Conferința "Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti: Ştiinţe umanistice, 25-27 aprilie 2018: "
Chişinău, Moldova, 25-26 aprilie 2018

Hibridizarea în formarea denumirilor de banci în limba româna

CZU: 811.135.1'1

Pag. 45-47

Zamurca Silvia
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 26 august 2019


Rezumat

Hibridizarea este un fenomen lingvistic, cunoscut și sub numele de „mixaj” care se descrie ca procesul de combinare a unor componente de proveniență diferită. Unii autori susțin că aceasta ar fi un fenomen inevitabil, ba ar descrie chiar mecanismul prin care limbile evoluează în mod benefic (aici având în vedere faptul că îşi îmbogăţesc puterea de expresie). Referindu-ne la „hibridizare lingvistică”, avem în vedere hibridizarea care are loc în mod natural între unele limbi (adică în acele spaţii de contact unde avem de-a face cu două culturi ori comunităţi ce diferă prin limba pe care o practică) [1, p.92]. O serie de împrumuturi de cuvinte străine în limba română, de-a lungul timpului, au avut loc prin fenomenul de hibridizare lingvistică, în contextul în care românii de pe ambele maluri ale Prutului au interacţionat cu turci, sârbi, bulgari, polonezi, greci, ruşi, germani, unguri. Hibridizarea lingvistică se produce ca un fel de familiarizare a unei comunităţi lingvistice specifice cu limba celeilalte cu care se află în contact. Ca rezultat, noile combinații ajung să fie percepute drept forţe expresive aparte. De obicei, „limba care împrumută” preia un anumit lexem şi-l adaptează ori sistemului fonetic, ori structurilor gramaticale proprii. Acest mecanism de împrumut conferă unei limbi un dinamism care se schimbă odată cu trecerea timpului [2, p.74]. În continuare, ne vom direcționa atenția asupra fenomenului hibridizării în formarea denumirilor de bănci în limba română. Ținem să menționăm că unele denumiri sunt clar formulate și nu necesită explicare, spre exemplu: Banca Socială, Banca de Economii, Banca Comercială Română (BCR). În unele situații însă, avem prezent lexemul bank, de proveniență englezească, care de obicei îl detectăm la sfârșitul denumirilor de bănci: Comerțbank, VICTORIABANK, Moldindconbank, EXIMBANK, ENERGBANK ș.a. În acest caz, putem afirma că lexemul bank formează compuși hibrizi prin combinarea cu unități lexicale, părți de vorbire din limba română. În cele ce urmează, vom analiza formarea unor denumiri de bănci menționate anterior și în ce măsură se atestă prezența numelui propriu Moldova în contextul dat. „MOLDOVA- AGROINDBANK” – denumirea dată conține numele țării în care aceasta își derulează activitatea, urmat de „Agroindbank” constituit din agro(agricultură) + ind(industrie) + formantul bank. „Moldindconbank” păstrează rădăcina inițială mold (de la numele propriu Moldova) +ind(industrie) + con(construcții) + formantul de origine englezească bank. Exemplele de bănci rămase păstrează, de asemenea, cuvântul bank. „COMERŢBANK” este format prin hibridizare, cuvântul românesc comerț (folosirea semnului diacritic ț) + englezescul bank. „VICTORIABANK” vine și cu sloganul Prima bancă din Moldova, care ne transmite oarecum indirect, întâietatea acesteia în rândurile băncilor licențiate. Ce ține de denumirea băncii, constatăm numele propriu Victoria + bine-cunoscutul bank. Putem conchide că alegerea numelui Victoria poate avea conotația de victorie drept „biruință” sau chiar „prioritate” în ceea ce privește predilecția clienților pentru serviciile acestei bănci. „EXIMBANK – GruppoVeneto Banca” – din această denumire ne putem da seama cu ușurință despre tangența acestei bănci cu limba sau societatea italiană (indiciu fiind cuvântul gruppo). EXIMBANK are o formație constituită din ex(export) + im(import) + bank, EXIM fiind o unitate telescopată.„EuroCreditBank” ne transmite ideea despre una dintre activitățile prioritare ale băncii, cum ar fi acordarea creditelor (informație desprinsă din lexemul credit) și cuvântul euro transmițând cumva conceptul „din Europa”, „specific Europei”. „Banca de Finanţe şi Comerţ” (FinComBank) împreună cu sloganul Într-un pas prin viață, e formată din finanțe + comerț + bank pe care le putem distinge destul de facil datorită scrierii fiecărui element al acestora cu majusculă. „ProCredit Bank” este o bancă comercială orientată spre dezvoltare, prepoziția pro însemnând „pentru...”, „în favoarea...”, în denumirea căreia nu lipsește englezescul bank. „ENERGBANK” este un exemplu mai specific, componentul ENERG poate fi o abreviere de la substantivul energie. Având la bază scrierile lui Ion Dumbrăveanu și Grigore Cincilei, am încercat să explicăm procedeele lexicale în formarea denumirilor de bănci. Constatăm că denumirile menționate nu le putem încadra în seria numelor proprii, un motiv ar fi faptul că ele toate întrunesc în componență elementul bank, care nu este adaptat la normele ortografice ale limbii române.