Un loc deosebit în studierea psihologiei în instituţiile superioare de învăţământ aparţine experimentului psihologic demonstrativ, mai puţin cunoscut şi aplicat rar în cursurile teoretice. Predominarea comunicărilor verbale la prelegeri în cuplu cu experienţa redusă a studenţilor în acest domeniu al cunoaşterii suprasolicită percepţia şi memoria auditivă, complicând procesul înţelegerii., Implicarea subiectului învăţării prin inserarea unor probe experimentale în proces activizează diverse tipuri ale perceperii şi memoriei, gândirea intuitiv-imaginativă şi facilitează procesul perceperii, memorizării şi prelucrării informaţiei. Valoarea acestei metode este determinată şi de faptul că se operează cu date din viaţa reală a studenţilor. Experimentul psihologic demonstrativ poate fi aplicat cu diverse scopuri. Funcţiile lui didactice sunt: ilustrarea unei definiţii, noţiuni, legităţi (exemplu: memorizarea primelor şi ultimelor unităţi de informaţie într-un şir); demonstrarea unui fenomen psihic (apercepţia); precizarea unor reprezentări (senzaţia, percepţia ş. a.);stimularea atenţiei şi a interesului cognitiv; obţinerea unor rezultate, cu care se va lucra în continuare (prin experimentul asociativ la "Memorie" ce obţin date cu care se efectuează ulterior clasificarea asociaţiilor); evaluarea performanţelor; formarea abilităţilor de lucru cu instrumentariul psihologic; demonstrarea posibilităţii de influenţă psihologica asupra persoanei; descoperirea independent a informaţiei noi despre un fenomen psihic. E cunoscut faptul că studenţii deseori confundă senzaţia cu percepţia. Pentru înţelegerea diferenţelor poate fi promovat un experiment în două părţi. În prima parte unul dintre studenţi, un voluntar, iese în faţă, închide ochii, întinde mâna. Profesorul pune pe inversul palmei un obiect (radieră, capăt de pix, cheie etc.). Elevul spune ce simte: cald, rece, greu, neted, zgrunţuros, mare, mic ş.a.m.d. Studenţii determină procesul psihic: senzaţia. Partea II. Profesorul pune obiectul în palmă şi propune elevului să spună ce are în palmă. Apoi i se propune să pipăie obiectul şi să răspundă la aceeaşi întrebare.Se anunţă că de data aceasta a avut loc perceperea obiectului şi se evidenţiază în discuţie diferenţele. Atenţie! Subiectul experimentat e prevenit să nu facă mişcări cu mâna, până nu-i va permite experimentatorul. Tema „Percepţia” prezintă dificultăţi atunci când abordăm proprietăţile fundamentale ale perceperii, fenomenul apercepţiei, rolul cuvântului în perceperea obiectelor. Studenţii privesc o foaie de hârtie albă lângă fereastră, departe de fereastră, sub bancă, în bancă, pe bancă şi se conving că ea ce se percepe la fel în diferite condiţii. Cantitatea de lumină se schimbă, dar foaia e percepută ca una şi aceeaşi, tot albă. Participanţii se gândesc, cum ar putea fi numită această proprietate, când în condiţii diferite obiectul e perceput ca unul şi acelaşi? (Caracter constant al percepţiei).Efectuarea următorului experiment contribuie la înţelegerea uşoară a caracterului integral şi structural al percepţiei. Se demonstrează figurile geometrice, cazul A. Studenţii sunt întrebaţi, ce sunt acestea . De obicei se răspunde: un triunghi, un pătrat, un dreptunghi, ceea ce demonstrează: Desenul 1 caracterul integral al percepţiei - elementele sînt percepute ca având legătură între ele. Cazul doi demonstrează caracterul structural al percepţiei, şi legătura dintre aceste două proprietăţi. Se propune pentru percepere una din petele lui Rorshah. Studenţii scriu în caiete, fără a rosti cu glas tare, obiectul care îl văd pe desen. Apoi fiecare citeşte ce obiect a perceput. Se constată că răspunsurile sunt foarte diferite, datorită fenomenului apercepţiei. Se discută şi se determină în discuţie cu studenţii de ce depinde apercepţia. Pentru a explica categoriile de asociaţii la tema “Memoria” se aplică experimentul asociativ. Studenţii scriu primele trei cuvinte care le vin în minte atunci când experimentatorul a pronunţat un cuvânt-stimul. Rezultatele obţinute prezintă un material bogat la care poate apela profesorul pentru a exemplifica fiecare categoria de asociaţii şi pentru a cere studenţilor să facă unele concluzii referitor la natura memoriei. Memorizarea şi reproducerea unor şiruri de cuvinte sau cifre la început, reproducerea lor spre finele lecţiei şi compararea rezultatelor deveni argument pentru confirmarea legii lui Ebinhaus pentru ilustrarea influenţei inhibiţiei proactive şi retroactive, a volumului memoriei şi a particularităţilor ei individuale. Volumul ţi precizia memoriei poate fi explicat uşor prezentând studenţilor pe rând (mai întâi A, apoi B) fişele din desenul 2. Se memorizează figurile din fişa A (expunere - 5 secunde); în continuare figurile memorizate se selectează dintre cele din fişa B În procesul de studiere a gândirii pot fi aplicate un şir de probe pentru a facilita achiziţionarea felurilor ei principale.Dacă vom propune studenţilor să înnoade o sfoară de 60 cm fără a lăsa din mâni capetele ei, îi vom face să înţeleagă uşor esenţa gândirii intuitivimaginative. Esenţa gândirea intuitiv-imaginative poate fi explicată uşor, prezentănd participanţilor o figură (desenul ) şi propunându-le să explice cum se poate tăia din aceasta o parte şi alipi astfel ca să obţinem conturul întreg al pătratului. Desenul 3 Gândirea abstractă va fi concepută uşor, dacă le vom propune studenţilor să compare două noţiuni, spre exemplu, senzaţia şi percepţia. Experimentele demonstrative pot fi realizate cu toţi studenţii prezenţi în sala de curs sau sau cu 1-2 persoane. Ele pot fi executate în diferite etape: la începutul, la sfârşitul lecţiei, în momentul comunicării informaţiei sau cu scopul evaluării. Se vor selecta probe simple,vor fi aplicate probe care necesită timp puţin (maximum 5minute);materialele pentru experimentare vor fi simple, accesibile şi pregătite din timp. E bine să se aplice probe aprobate deja pentru a obţine rezultatele scontate. Nu este tragic, însă, dacă rezultatele vor fi altele; ele tot pot deveni subiect pentru analiză şi concluzii.