La începutul anilor ’90, presa de cultură, pusă în situaţia de a se re-descoperi şi de a-şi re-contura harta spirituală, părea a se integra într-un tot armonic şi, în acelaşi timp, patetic, singurul mod de existenţă prin care putea să exprime cugetul naţiunii. Autorii prinşi în ideologemul perioadei anterioare intenţionează schimbarea lui prin fundamentarea discursului pe anumite tensiuni (de natură diferită), care animă acest ritm re-structurant. Legate nemijlocit de viaţa culturală, revistele literare îşi configurează o arie tematică mai largă, decât cea pe care le-o putea propune domeniul literaturii. Astfel, axate pe problemele momentului, revistele devin laboratoare ale schimbării mentalităţii poporului

In the early 1990s, the cultural press, was in the situation of re-discovering and re-shaping its own spiritual map; it seemed to integrate into a harmonious and yet pathetic whole, the only way to existence through which he could express the mind of the nation. As a complex discourse, the literary press descended from and into the ordinary life, manifesting its potential through a new aesthetics of writing and a renewal of the reception. The authors caught in the ideology of the previous period intend to change it by substantiating the discourse on certain tensions (of different nature) that animate this re-structuring rhythm. Linked directly to cultural life, literary journals set up a broader thematic area than the literary field could propose. Thus, focused on the problems of the moment, the magazines become laboratories of changing the mentality of the people.