Limbajul religios este unul care se deosebește de cel cotidian printr-o serie de caracteristici de natură lingvistică şi de natură pragmatic-enunţiativă, diversificânduse în variante și sublimbaje. Acesta este marcat de o puternică intertextualitate, rezervând un loc aparte discursului religios, care presupune anumite acte de limbaj specifice.

Religious language is one that differs from everyday life through a series of linguistic and pragmatic-enuntical features, diversifying in variants and sublimances. It is marked by a strong intertextuality, reserving a special place for religious discourse, which implies specific language acts.