În societatea contemporană, mai ales în ultimele decenii, constatăm o implicare din ce în ce mai mare în domeniul profesional, atât a bărbaților, cât și a femeilor și, respectiv, o creștere a responsabilităților profesionale și familiare a ambilor parteneri. Astfel, deseori, responsabilitățile ce țin de rolul familial și profesional interferează între ele, producând fie o îmbogățire de roluri [5], fie dificultăți în realizarea cu succes a ambelor roluri. Greenhaus și Beutell (1985) definesc conflictul muncă-familie drept „o formă de conflict între roluri, în care solicitările rolurilor de la locul de muncă și din familie sunt incompatibile în așa măsură, încât participarea, fie în rolurile legate de muncă, fie în cele de familie, este mai dificilă datorită participării în celălalt rol” [1]. Chiar dacă nu este întotdeauna pe deplin conștientizat, conflictul pare a fi un fenomen generalizat, fiind trăit atât de femei, cât și de bărbați. În prezentul studiu, ne-am propus să analizăm percepțiile privind epuizarea emoțională (EE), satisfacția de viață (SDV) și conflictul muncă-familie (CMF) la angajații din Republica Moldova. Astfel, scopul studiului a constat în determinarea diferențelor de gen în ceea ce privește percepția CMF la angajații din RM și, respectiv, a manifestărilor afective (epuizare emoțională, EE) și cognitive (percepția satisfacției de viață, SDV) ce derivă ca urmare a trăirii conflictului. Studiul a fost realizat pe un grup de 355 de subiecți, angajați din diverse domenii profesionale (207 femei și 148 bărbați). Pentru realizarea scopului propus, am utilizat metodologia tradusă, adaptată și validată în cadrul proiectului de cercetare „Interferenţe dintre viaţa profesională şi cea privată. Aspecte interculturale, experienţe locale şi strategii de intervenţie” (2015-2018), și anume: Scala de percepție a epuizării emoționale (Demerouti et al., 2003) [2]; Scala privind conflictul muncă-familie (Grzywacz et al., 2006) [5] și Scala de percepție a satisfacției de viață (Diener et al., 1985) [3]. Rezultate. Conform rezultatelor statistice (testului t-student), nu se atestă diferențe semnificative în ceea ce privește manifestarea CMF la participanții studiului. Cam același număr de subiecți, 27% femei și 26% bărbați, manifestă un nivel scăzut al CMF, ceea ce presupune că pentru ei nu există dificultăți în realizarea sarcinilor specifice rolului familial și cel ocupațional. Majoritatea subiecților (45% femei și 49% bărbați) înregistrează un CMF moderat, ceea ce indică tendința subiecților de a echilibra eficient responsabilitățile din ambele domenii (muncă-familie). Respectiv, aproximativ 1/3 din subiecți (28% femei și 25% bărbați) au înregistrat un nivel înalt al CMF (Fig. 1).Acest fapt arată că, uneori, munca interferează cu viața de familie. Astfel, responsabilitățile casnice nu permit realizarea cu succes a sarcinilor de la locul de muncă și invers: atât femeile, cât și bărbații se confruntă cu dificultăți în echilibrarea sarcinilor ocupaționale și maritale. Un studiu similar realizat de O. Dobriță ș.a., de asemenea nu a identificat diferențe de gen în manifestarea conflictului muncăfamilie [4]. Acest fapt este explicat de cercetările anterioare care au demonstrat că deși atât bărbații, cât și femeile își alocă timp rolurilor muncii și familiale în funcție de așteptările normative, ambele categorii văd rolurile muncii și familiale la fel de importante din punct de vedere psihologic [Noor, apud. 4 ]. Dacă în ceea ce privește manifestarea CMF nu se înregistrează diferențe între cele două loturi de subiecți (bărbați și femei), în schimb se atestă diferențe semnificative cu referire la datele privind EE. Mai mulți subiecți de genul masculin (86%), comparativ cu cei de gen feminin (69%) manifestă un nivel moderat al EE. În schimb, femeile (31%), comparativ cu bărbații (14%) înregistrează un nivel maxim al EE (Fig.2). Putem presupune că acest fapt s-ar putea datora solicitării de roluri: femeile, fiind implicate maxim atât în activitățile casnice, cât și în cele ocupaționale, sunt mai obosite și epuizate emoțional, ceea ce poate împiedica la realizarea cu succes a sarcinilor de la serviciu și cele casnice. Datele statistice confirmă diferența de medii în ceea ce privește EE la subiecții de sex feminin și masculin (t=2,82, p 0,005). În ceea ce privește percepția SDV, datele statistice, la fel, ca în cazul CMF, nu atestă diferențe semnificative (Fig.3).Atât femeile (20%) cât și bărbații (23%) manifestă un nivel satisfăcut de viață cu tendințe spre puțin satisfăcut de viață (femei 35%, bărbați 31%). Concluzii. Rezultatele demonstrează că nu există diferențe semnificative în ceea ce privește percepția CMF, atât bărbații, cât și femeile manifestă un nivel moderat și scăzut de conflict. De asemenea, nu se atestă diferențe semnificative nici în ceea ce privește percepția privind gradul de satisfacție cu viața. Diferențe între cele două loturi de subiecți se înregistrează doar în ceea ce privește percepția epuizării emoționale, femeile fiind mai epuizate emoțional decât bărbații. În studiul ulterior, urmează să vedem cum corelează semnificația atribuită epuizării emoționale și satisfacției de viață cu intensitatea cu care este trăit conflictul muncă-familie și cu strategiile adoptate de indivizi în situații de conflict.