Consumul de substanțe narcotice reprezintă un important factor de risc pentru sănătate la nivel mondial. Numeroase studii, realizate în ultimele două decenii, au încercat să explice originile şi evoluţia consumului abuziv de drog, cauzele şi consecinţele acestui fenomen. S-au identificat factori care diferenţiază persoanele care recurg la consumul drogurilor şi factori care stopează persoanele să consume substanţe cu efect narcotic. Factorii asociaţi cu un potenţial crescut de consum sunt numiţi factori de risc, iar factorii asociaţi cu scăderea acestui potential sunt numiţi factori protectori. Cercetările au demonstrat existenţa unui număr mare de factori de risc în ceea ce priveşte consumul de droguri, în special în rândul adolescenţilor şi tinerilor. În lucrarea Asistenţa socială a persoanelor dependente, D.Carata menționează că pericolul consumului de droguri constă în:  „proliferarea” socială avansată, în caracterul „contagios”, în capacitatea de răspândire epidemică şi de afectarea unor pături considerabile a populţiei, în special a tineretului;  în consecinţele medicale grave se prevăd leziuni evidente ale organelor interne şi ale sistemului nervos central, tulburări psihice manifestate prin psihoze acute şi cronice;  în letalitate sporită în rândurile consumatorilor de droguri, pusă în relaţie cu supradozarea substanţei narcotice, cu accidente produse;  în stare de ebrietate narcotică, cu afecţiuni diverse cauzate de administrarea cronică a drogurilor, cu suicide frecvente comise de narcomani în stare de abstinenţă chinuitoare sau în cea de depresie profundă;  în comportamentul delincvent al consumatorilor de droguri, condiţionat atât de modificarea personalităţii lor cât şi de scopul de a obţine drogurile. Factorii de protecţie în consumul de droguri sunt reprezentaţi de acele circumstanţe care micşorează probabilitatea începerii consumului de droguri, acţionând ca elemente de protecţie faţă de potenţiale răspunsuri problematice:  Canalizarea pozitivă a curiozităţii adolescentului, cu scopul de a-i atrage atenţia de la orice comportament şi situaţie periculoase. Acest lucru se realizează prin derularea unor campanii informative prin care se oferă tinerilor informaţii corespunzătoare cu privire la riscurile asociate consumului de droguri.  Iniţiativele orientate spre compensarea cu argumente raţionale a impulsului de curiozitate favorizează decizii libere în faţa unei oferte previzibile de droguri.  Promovarea educaţiei prin valori şi atitudine care denotă apreciere, respect şi responsabilitate pentru sănătatea proprie şi cea a comunităţii.  Stimularea stimei de sine în scopul reducerii riscului de consum ca alternativă la îmbunătăţirea imaginii de sine – se realizează prin intermediul activităţilor de prevenire a consumului de droguri, dar un rol important îl au părinţii în acest sens.  Dezvoltarea abilităţilor sociale – antrenarea copiilor şi adolescenţilor spre acele modele de relaţionare centrate pe valori sociale: respect, colaborare, ajutor etc. Promovarea unei întrebuinţări diverse şi fructuoase a timpului liber care să ajute adolescentul să îşi satisfacă necesităţile conform dezvoltării sale şi să construiască modele pozitive de întrebuinţare a timpului său liber, plecând de la posibilităţile mediului în care locuieşte.  Favorizarea exercitării raţionale a autorităţii paterne care să permită copiilor şi adolescenţilor însuşirea unor norme acceptabile de convieţuire şi luarea unor decizii cât mai responsabile chiar dacă acţionează sub impulsul curiozităţii şi plăcerii. Comitetele de părinţi ocupă în acest caz un loc foarte important în momentul în care chiar tinerii au nevoie ca părinţii să stabilească nişte limite clare.  Supervizare – supervizarea parentală, participarea semnificativă a părinţilor la activităţile copiilor.  O bună legătură cu şcoala – existenţa unei legături pozitive cu şcoala şi cu profesorii, existenţa unui randament şcolar bun, cu aspiraţii de a continua studiile. Aprecierea factorilor de risc şi de protecţie are importante implicaţii practice în ceea ce priveşte reducerea cererii de droguri, deoarece intervenţiile din aria prevenirii consumului de droguri se centrează pe informarea populaţiei în legătură cu riscurile asociate consumului de droguri, minimizarea factorilor de risc în consumul de droguri, precum şi pe promovarea stabilizării factorilor de protecţie pe termen lung.